otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Nudurile pasionatului Pallady, unul dintre ultimii “moderni” ai noștri, reprezintă un capitol important pentru opera sa și pentru întreaga pictură românească, aşa cum sunt scenele rustice ale lui Grigorescu, Venețiile lui Petrașcu sau florile lui Luchian. Ce surprinde pictura lui Pallady în aceste opere este o adevărată regie a nudului feminin, un subiect în sine, reinterpretat în continua omogenizare cu atmosfera interioarelor amintite. De altfel avem de a face cu două motive foarte puternice, care își regăsesc un traducător de excepție în viziunea scrutătoare a lui Pallady - femeia și interiorul, drept o reflexie a urbanului. În ceea ce privește personajul feminin, avem de a face cu o distincție între motivația și produsul final. Pallady nu dorea să surprindă acele caracteristici senzuale ale corpului femeiesc, nu dorea să sugereze splendoarea sau puritatea carnației, așa cum observa Jean Royere, încă din 1920. Pictorul nostru alege calea mai grea pentru o artă a subtilului și a psihologiei cu care se încarcă un tablou ce se relevă prea intim încă de la prima vizionare. El caută detaliul, forța unei tușe, transparența unei priviri rar aruncate de model sau paloarea unui sân. Așa cum le spunea însuși pictorul, “amorurile” sale nu l-au captivat niciodată și nu s-a lăsat deloc pradă pasiunii sau plăcerii imediate. Însă Pallady nu s-a îndepărtat total de zona eroticului, acesta fiind spiritualizat și esențializat, ”dezbrăcat” de orice ar fi fost carnal sau brutal, drept urmare pictura sa a prezentat femeia ca simbol al iubirii, al unei ființe ce putea încălzi un cămin, spre exemplu. Din întregul ciclu al nudurilor putem extrage necesitatea lui Pallady pentru a corecta un stil de viață sau de a corecta o realitate nesatisfăcătoare. Lirismul cu care este încărcată tema femeii este elocvent în replicarea ilustrărilor, repetitivitatea lor fiind caracterizată de o sintetizare și epurare a modelului cu scopul eficient de a nu oferi o transpunere fidelă a realității. Astfel putem înțelege că tema este doar o scuză, este mijlocul prin care Pallady dorește să “vadă” o imagine frumoasă a vieții, chiar idilică, mai ales prin caracterul efemer al trăirilor. Dacă ar fi să culegem toate interioarele pictorului și să le rulăm rapid unul după celălalt, ca într-o animație, probabil am putea să observăm în fața ochilor țelul și idealul unui trai tipic palladian. Lumea interioară nu este oferită numai de trăiri intime, iar prin proiecția ei asupra realității putem înțelege de ce Pallady nu dorea un nud anatomic sau un spațiu prea revelator. Lipsa aplicării severe a cunoștințelor anatomice este direct proporțională cu desenul schițat al obiectelor și spațiului, amândouă fiind definitorii pentru evitarea unei recognoscibilități, a unei planșe anatomice sau a unei fotografii de interior.
ulei pe pânză lipită pe carton, semnat central stânga, în creion, T. Pallady
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Nudurile pasionatului Pallady, unul dintre ultimii “moderni” ai noștri, reprezintă un capitol important pentru opera sa și pentru întreaga pictură românească, aşa cum sunt scenele rustice ale lui Grigorescu, Venețiile lui Petrașcu sau florile lui Luchian. Ce surprinde pictura lui Pallady în aceste opere este o adevărată regie a nudului feminin, un subiect în sine, reinterpretat în continua omogenizare cu atmosfera interioarelor amintite. De altfel avem de a face cu două motive foarte puternice, care își regăsesc un traducător de excepție în viziunea scrutătoare a lui Pallady - femeia și interiorul, drept o reflexie a urbanului. În ceea ce privește personajul feminin, avem de a face cu o distincție între motivația și produsul final. Pallady nu dorea să surprindă acele caracteristici senzuale ale corpului femeiesc, nu dorea să sugereze splendoarea sau puritatea carnației, așa cum observa Jean Royere, încă din 1920. Pictorul nostru alege calea mai grea pentru o artă a subtilului și a psihologiei cu care se încarcă un tablou ce se relevă prea intim încă de la prima vizionare. El caută detaliul, forța unei tușe, transparența unei priviri rar aruncate de model sau paloarea unui sân. Așa cum le spunea însuși pictorul, “amorurile” sale nu l-au captivat niciodată și nu s-a lăsat deloc pradă pasiunii sau plăcerii imediate. Însă Pallady nu s-a îndepărtat total de zona eroticului, acesta fiind spiritualizat și esențializat, ”dezbrăcat” de orice ar fi fost carnal sau brutal, drept urmare pictura sa a prezentat femeia ca simbol al iubirii, al unei ființe ce putea încălzi un cămin, spre exemplu. Din întregul ciclu al nudurilor putem extrage necesitatea lui Pallady pentru a corecta un stil de viață sau de a corecta o realitate nesatisfăcătoare. Lirismul cu care este încărcată tema femeii este elocvent în replicarea ilustrărilor, repetitivitatea lor fiind caracterizată de o sintetizare și epurare a modelului cu scopul eficient de a nu oferi o transpunere fidelă a realității. Astfel putem înțelege că tema este doar o scuză, este mijlocul prin care Pallady dorește să “vadă” o imagine frumoasă a vieții, chiar idilică, mai ales prin caracterul efemer al trăirilor. Dacă ar fi să culegem toate interioarele pictorului și să le rulăm rapid unul după celălalt, ca într-o animație, probabil am putea să observăm în fața ochilor țelul și idealul unui trai tipic palladian. Lumea interioară nu este oferită numai de trăiri intime, iar prin proiecția ei asupra realității putem înțelege de ce Pallady nu dorea un nud anatomic sau un spațiu prea revelator. Lipsa aplicării severe a cunoștințelor anatomice este direct proporțională cu desenul schițat al obiectelor și spațiului, amândouă fiind definitorii pentru evitarea unei recognoscibilități, a unei planșe anatomice sau a unei fotografii de interior.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
