Bibliografie

ŞORBAN, Raoul, ”Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe carton, 46 x 38 cm, semnat stânga mijloc, în creion, T. Pallady

În ceea ce privește desenul și pictura efectivă a personajului feminin, s-a remarcat obiectivitatea cu care Pallady se putea încărca în relatarea unei imagini atât de tangibile. Proximitatea este cea care îi oferă pictorului capacitatea de a decanta și esențializa un motiv pictat, iar intimitatea este deseori culpabilă în ceea ce privește relatarea personală a temei respective. Pallady reușea însă să uzeze de toate licențele plastice oferite de modernitate pentru a se detașa de subiectul propriu-zis. El căuta o expresivitate intensă, scop atins tocmai prin această manieră de a altera imaginea. Pictorul a simplificat, a deformat în ceea ce ține de desen, iar cromatic a căutat dominante, a creat echivalențe de gamă. Expresia finală a formei a fost atinsă prin esențializarea desenului, apoi a tușei, care devine aparent brutală. În cazul ”Nudului în fotoliu” se pot observa principalele puncte de interes ale lui Pallady în ceea ce privește compoziția în sine. Trupul feminin este transpus printr-un desen sever, prin scurte notații, evidențiat prin numărul redus al liniilor de contur. Însă acest lucru nu diminuează cu nimic armonia generală cu care este înzestrată postura relaxată a modelului. Succinta notație a halatului pare a avea doar calități cromatice, fiind pus în contrast cu nuanța rece a fotoliului, verde, tipic. Revenind la model, acesta se încadrează în tipologia personajului total detașat, care, în plus, primește același tratament de la observator. Rezonanța resimțită de Pallady se traduce în plan cromatic, detașarea fiind amintită prin pictarea trupului cu acel ocru palid, impersonal. Însă materialitatea corpului nu este știrbită de această monocromie, care devine un punct de forță în menționarea acelui ideal feminin. Pallady, care evita portretul fidel, evident în discordanță cu stilul său, reușea de fiecare dată să ofere particularitate chipurilor modelelor sale, cum se observă și aici acea tușă tipică, ce unește una dintre sprâncene cu linia de contur a nasului. Ar putea fi o altă modalitate prin care pictorul se semna, fiind recunoscut impulsul de iscălitură al pictorului.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.