Bibliografie

MÂNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe carton, 97 cm, 58,5, semnat stânga sus, cu verde, T.P.

Informații documentare

Proveniență: licitaţia Pogany, 28 aprilie 2007, lot 18; importantă colecție privată, Iași.

Dacă facem abstracţie de cele câteva peisaje, mai ales ale perioadei de început, aproape întreaga creaţie artistică a lui Theodor Pallady este concentrată asupra explorării interioarelor şi a aspectelor specifice acestora. „Claustrarea” viziunii artistice îi permite lui Pallady identificarea unui spaţiu concret, idealizat, căruia îi plasează numeroase personaje feminine, odihnindu-se pe fotolii sau canapele, citind sau cântând la un instrument, în singurătatea decorului familial. De o rafinată senzualitate, compoziţiile cu nuduri redau tainele şi frumuseţea corpului feminin, graţia dezrobită de acoperământul veşmintelor. Referitor la nudurile lui Pallady, Jean Royère observa în 1920 că acestea nu au scopul sugerării nici a „splendorii native”, nici a „purităţii normale a carnaţiei”, ci redarea unei intimităţi „prin albeaţa unui borangic, prin fardul unei transparenţe sau cinismul unei linii negre, subliniate”. Eliberată de orice sentiment de pasiune sau plăcere (artistul însuşi preciza: „niciodată amorurile mele n-au jucat vreun rol în arta mea... dimpotrivă. Dacă m-aş fi lăsat influenţat de ele, ar fi putut deveni o piedică”), arta nudurilor lui Pallady prezintă totuşi un sentiment erotic, însă spiritualizat, în cadrul căruia femeia apare ca simbol al iubirii şi mai puţin al dorinţei. Acestei viziuni artistice originale, îi corespunde un stil inconfundabil. Pallady nu percepe în creaţia sa nudul ca pe un subiect literar sau simbolic, nu caută efectul rezultat în urma contrastelor dintre umbre şi lumini, care să dea valoare carnaţiei. Pentru artist, plasticitatea corpului se sugerează prin folosirea unui ton clar pe un alt ton clar, organicitatea acestuia fiind trasată doar printr-o linie netă şi continuă. Pallady considera că aplicarea strictă a cunoştinţelor anatomice ar provoca o pierdere a interesului pentru figurile reprezentate, aceastea devenind „ doar nişte planşe anatomice”. Astfel, valoarea picturii lui Pallady stă în senzaţiile, emoţiile invizibile, emanate de trupul femeii în atmosfera de intimitate a interiorului. Figura umană este concepută ca pretext pentru construcţii expresive de forme simplificate, esenţializate. Tema poetică a femeii este transpusă şi în opera „Intimitate”, imaginea unui nud întins pe sofaua încăperii. Pentru o expresivitate cât mai intensă, artistul reflectă corpul femeii în oglinda de pe perete, sporind frumuseţea acesteia. Simbol al iubirii, ea întruchipează lumea lirică a lui Pallady şi meditaţia tristă asupra destinului. Corespondenţa dintre dominanta verde a sofalei şi carnaţia femeii contribuie la o şi mai mare expresivitate.(M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.