Bibliografie

CIOFLEC, Virgil, “Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007

pastel pe carton, 44 cm, 39,5, semnat stânga jos, în creion, Luchian

Informații documentare

Proveniență: importantă colecţie privată, Iaşi. Opera este reprodusă în “300 de pictori români“, Tudor Octavian, MIrcea Deac, Ed. NOI Media Print, 2007, pag. 182.

În scrierile care au fost dedicate operei lui Luchian se pune accentul pe umanismul său, care implică dragostea întemeiată pe cunoaşterea profundă a gândurilor, a trăirilor şi a suferinţelor umane. Acesta a dus la poziţionarea omului în centrul creaţiei sale şi la realizarea unora dintre cele mai profunde portrete ale artei româneşti, care au făcut un pas important către înţelegerea omului. Portretistica lui Luchian se află cuprinsă între două forme pe care le capătă umanismul său, una plină de compasiune şi duioşie, iar cealaltă critică. Pictura „Ţărancuţă cu broboadă galbenă” este sugestivă pentru portretele artistului din care reiese blândeţea şi bunătatea cu care se apropia de oameni, sentimente care conferă un sens liric, de meditaţie asupra naturii trecătoare a existenţei umane şi a apropierii dintre toate fiinţele. Chiar dacă Luchian se desprindea de arta lui Grigorescu încă din ultimul deceniul al secolului al XIX-lea, opera de față îşi revendică influenţa de la maestrul său declarat şi prin caracterul tipologic al personajului, valabil pentru o întreagă categorie. La fel se întâmplă în multe dintre portretele lui Luchian, precum ne spune şi Ionel Jianu: „Din opera portretistică excepţional de bogată a lui Luchian reiese, pe lângă predilecţia sa pentru pictura de atelier, tendinţa artistului de a înfăţişa drama umană astfel cum se resfrânge în chipul omenesc şi nevoia de a exprima tipuri general valabile, nu simpla imagine a unui model”. Tocmai de aceea întâlnim portretele cele mai expresive ale unor personaje ce depășesc simpla apariție a unui model, oameni ce au produs la un moment dat o influență asupra spiritului creator al artistului. Relevante sunt aici portretele evreilor de la Moinești, cu care se împrietenise în itinerarul moldovean, portretul lui Moș Nicolae (cobzarul), lăutarul din Mahalaua Dracului, dar mai ales familia Cocea, verii Ernest și Paulina și nepoții Laura (Lorica), Vintilă și Vlad. O mai cunoaștem și pe Safta florăreasa, pe Matilda Rădoi (născută Luchian, vara artistului), dar și pe fetele acesteia, Emilia și Ionica Rădoi. Astfel se întregește tabloul portretistic ce ne dezvăluie un univers intim, în care fiecare model primește, atunci când este pictat, o părticică din sufletul artistului. Fragilitatea pastelului de față este continuată dincolo de tehnică, în transcrierea unui profil de tânăra, cu basmaua înnodată sub bărbie şi expresie copilăroasă, dar profundă. Luchian se dovedește a fi un maestru în redarea stării sufleteşti a personajului și în interpretarea celor mai mici trăsături psihice ce transpar în chipul și comportamentul modelului. Mândria tinerei respiră prin postură, capul sus și umerii drepți amintind de acea calitate a țăranului român pictată și de Grigorescu. Însă în cazul portretului nostru regăsim și rămășițe ale unui simbolism de fond, față de care Luchian s-a simțit atras în preajma lui 1900. Comparând modelul cu cel ce a pozat pentru pastelul “Profil de țigancă între crăițe” (vezi “Luchian. Catalog critic de Theodor Enescu”, pag. 287, col. Pascal Popescu), recunoaștem, pe lângă manieră, specificul portretizării. Chiar dacă în pastelul amintit regăsim elemente mult mai evidente ale unei influențe “Art-Nouveau”, “Țărăncuță cu broboadă galbenă” amintește de un anume filon simbolist. Finalmente, putem încadra pastelul de față în rândul unei creații portretistice reglementate de afinitatea artistului față de psihologia umanului, abordată într-o notă profundă, chiar apăsătoare. În legătură cu galeria de portrete de copii și adolescenți realizate de Luchian, din care face parte şi opera prezentă, se afirma pe bună dreptate că „Luchian nu este pictorul bucuriei şi zburdălniciei acestei vârste fragede, ci mai degrabă pictorul dorului de dumirire, al sfioşeniei şi al aşteptărilor pline de visări”.(I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.