Bibliografie

BREZIANU, Barbu,”Nicolae Tonitza”, Ed. Arta Grafică, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “Nicoale Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru,”N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

ulei pe carton, 41,5, semnat stânga jos, în creion, întărit cu brun, Tonitza

Desenator exersat încă din timpul Şcolii de Belle Arte de la Iaşi, când practică în atelier studiul nudului - o lecţie pe care italienii o numesc „accademia” - Nicolae Tonitza a ştiut să identifice justa construcţie a corpului uman, proporţiile, dinamica volumelor şi a formelor, plasticitatea atitudinii, unduirea voluptoasă a liniilor de contur, acea armonie pe care o regăsim de fiecare dată în oprele sale de gen, în faţa cărora simţurile noastre se opresc într-o liniştită contemplare. Văzut de artist ca o „subtilă înfrăţire între culoare şi lumină”, nudul reprezintă pentru Tonitza o problemă de graţie şi de culoare - explicând că „graţia va fi melodia ritmurilor liniare, iar culoarea, învăluirea simfonică în care va şerpui acea melodie” – pe care o rezolvă mai ales începând cu anul 1926, când această temă a devenit mai frecventă în creaţia artistului. Una dintre notele definitorii ale nudurilor lui Tonitza este reprezentarea acestora cu spatele, o modalitate ce-i permite maestrului sublinierea plasticităţii corpului şi expresia netezimii carnaţiei, pentru care foloseşte doar trei culori: terre de sienne brûlée, ocre jaune clair şi outremer sau cobalt. Deseori integrate unui scene de interior, în ambientul obişnuit al căminului, nudurile lui Tonitza – ale căror modele erau de preferinţă soţia pictorului şi cele două fiice ale acestuia – vădesc armonii cromatice, de care doar Luchian mai fusese în stare până atunci. Atmosfera familială este potenţată de prezenţa obiectelor obişnuite, cum ar fi scoarţe tradiţionale, flori, pânze strălucitoare, ce formează un ecran decorativ de o poezie picturală unică. Practica exerciţiului şi a studiului tonitzian este cunoscută atât din scrierile artistului despre artă („Note despre pictură”, Casa Şcoalelor, 1947), cât şi din titulatura operelor, pe care o aflăm din cataloagele expoziţiilor Grupului celor 4, al cărui membru este, unde mai multe lucrări elaborate apar intitulate „Studiu”. În cazul operei prezente, ea poate fi considerată, alături de „Nud în iatac (I)”, două etape premergătoare realizării capodoperei „În iatac”, a cărei provenienţă este legată de Colecţia Dr. Iosif Dona, clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Național, restituită de drept în 2007 moştenitorilor colecţionarului, de către Muzeul Naţional de Artă al României, iar din Decembrie 2011, aflându-se într-o importantă colecţie bucureşteană.(M.N.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.