ulei pe carton, 39 cm, 49,5, semnat stânga sus, cu negru, Tonitza

Către sfârșitul deceniului trei al secolului trecut, Tonitza începe să abordeze pictarea nudului cu un aplomb împrospătat, provocat de acumulările ce i-au compactat maniera. Practic din 1926 începe să abunde tematica inaugurată cu seria “În iatac” pe simezele expozițiilor Grupului celor Patru și pe cele ale expozițiilor personale, culminând spre sfârșitul carierei cu inefabilele nuduri de tătăroaice din Balcic. Astfel descoperim în genul nudului compoziții dintre cele mai variate, ce se desfășoară pe o perioadă îndelungată și răspund unor interogații diferite. Dacă cele mai timpurii nuduri sunt create în mediul familiar, folosindu-se drept model de fiice și soție, în cele din anii ’30 apar sfioasele orientale, într-un tip nou de relație pictor-model. Irina(Mica) este cea care devine modelul preferat în perioada 1927-1930, perioadă în care adolescenta își petrecea marea parte a timpului în atelierul tatălui ce reușea tușă cu tușă să creeze un adevărat ciclu tematic. În multele scrieri dedicate picturii, Tonitza reiterează cu fiecare ocazie întâietatea nudului în rândul genurilor celor mai importante din creația unui artist, chiar dacă era conștient de atmosfera puritană tipică societății în general, dar chiar și unor artiști, în particular. El preciza că problemele care îl preocupau în studiul nudului feminin erau grația și culoarea, traducând grația prin ritmicitatea liniilor de contur(produs al unui desen virtuoz), iar culoarea drept o mantaua ce răsuna la acel ritm susținut. Înțelegând nudul lui Tonitza prin acest complex armonizant dintre desen și paleta de culoarea reușim să observăm principalele caracteristici ale compozițiilor. Cea mai decisivă rămâne coordonată de efectul decorativ, provocat de plasticitatea formelor ce nu sunt prezentate în trei dimensiuni. Spațialitatea, chiar dacă nu este modelată, este balansată tocmai prin măiestria de colorist, schimbarea tonurilor fiind cea care a deservit unei volumetri de tip cromatic. Forma, definită de liniile de contur, prinde relief tocmai în interiorul ei, prin crusta de culoare pe care Tonitza era capabil să o relaționeze la suprafața în cauză. Astfel, atunci când privim Nudul de față, observăm cum pictorul alege un decor simplist, neimplicat în modelarea volumelor de adâncime. Totodată remarcăm parcimonia cromatică, care este una dintre principalele caracteristici ale lui Tonitza, capabil să orânduiască suprafețele cu ajutorul unui număr redus de culori pure. Ductul pensulei încărcate de culoare trasează în tente diafane de ocru și brun trăsăturile cele mai importante și transmite totodată fragilitatea ființei pictate(cel mai probabil fiica artistului, Irina). (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.