97. Emigranții (Ultimul vapor)

Pictura de gen a reprezentat pentru Nicolae Vermont ocazia unor persistente căutări în corpul compozițional, în special în perioada de la începutul secolului al XX-lea, când lecțiile de la Academia bavareză din München (1887 - 1893) încă se dovedeau a fi o sursă coerentă de corelare a tehnicii la subiect. De altfel, prima operă ce definește cu adevărat această temă – “Emigranții” - este realizată sub influența lecțiilor “academiste” luate în preajma lui Ludwig Loefftz (portretist de carieră). Nu trebuie însă să excludem și influența puternică pe care trebuie să o fi avut creația lui Max Liebermann (1847 - 1935), în special în cazul scenelor cotidiene, pictate ulterior de Vermont. De fapt, acel “impresionism german”, așa cum este etichetată creația lui Liebermann este și cheia de citire a manierei uzitate de Vermont, pentru că acesta începea – după 1900 – o aplicare sistematică a metodelor tehnice ale acestuia, manifestând o predilecție specială pentru efectele luminii, în special în scenele de gen, de interior sau în compozițiile religioase. Dacă în cazul marii compoziții realizate în 1902, “Emigranții” (Galeria Națională), Vermont compune o scenă de o complexitate ridicată, folosindu-se de perspectivă pentru fixarea în spațiu a “narațiunii” – forfota din gara centrală din München, iar în prim-plan o familie de evrei în așteptare – în cazul operelor ce urmează acesteia pictorul alege o factură mult mai intimistă. Spațialitatea este redusă, interiorul fiind menționat de multe ori doar prin folosirea unei palete neutre (reprezentative unui zid), iar numărul de personaje este diminiuat, nu o dată fiind folosit doar un model. Aici intervine plăcerea lui Vermont pentru portret, căruia, folosindu-se de calitatea de bun psiholog, reușește să îi confere monumentalitatea prin sentimentul tradus de chip și postură. Acesta este cazul și în opera de față, în care, alături de portretizare, pictorul nostru se folosește de o recuzită coerentă, subtilă. Bagajele plasate în registrul inferior devin descriptive, relevându-ne poziția socială a personajelor, iar afișul din fundal șterge orice urmă de îndoială –Transatlanticul, drept simbol al emigrării. (I.P.)

Bibliografie

IONESCU, Radu, PAVEL, Amelia, “Nicolae Vermont”, Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1958 VRANCEA, Angela, “Nicolae Vermont”, E.S.P.L.A., București, 1956

Dimensiuni

width 34.5 cm, height 49.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu negru, N. Vermont

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.