otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Opera lui Gheorghe Petraşcu de dezvăluie scene de interior, atelierul, nesfârșitele tablouri florale până la portretele dedicate Lucreției, soția sa, care îi servește de multe ori ca și model. Plasată în mijlocul naturii, pe malul mării, surprinsă admirând picturi sau gravuri, așezată pe divan sau răsfoind ziarul, Lucreția va deveni laitmotivul vieții și al operei lui Gheorghe Petrașcu. Artistul lucrează direct din culoare, atribuind materiei picturale o consistență particulară, marcă a stilului său personal. Lucreția nu este doar model, ci un personaj recurent, investit cu valoare simbolică, reprezentând intimitatea căminului și stabilitatea vieții familiale. Gheorghe Petrașcu va fi preocupat îndeosebi de specificitatea propriului său cămin și ne va dezvălui, printr-un lung șir de pânze dedicate motivului, aspecte ale atelierului său din București sau Târgoviște ori aspecte ale vieții sale de familie. După stilul pe care acesta îl realizează în cadrul lucrării, putem remarca că acest subiect al operei sale va fi adesea reluat în perioada anilor 1920-1940, datorită pasiunii sale pentru realizarea acestui subiect, iar personajul feminin realizat, este cel mai probabil Lucreția, soția sa, ce îi servește de multe ori ca și model. Petrașcu se axează pe conturarea unor forme fluide, reliefate incontestabil de utilizarea efectelor de lumină. Artistul a conferit o expresivitate extraordinară clarobscurului, pe care l-a adaptat aproape scenografic în încercarea de a cuprinde în pânze atmosfera din atelierul său decorat cu nuanțe de negru, alb și accente roșiatice. Atât soția acestuia, Lucreția, cât și copiii vor începe să apară tot mai des în opera sa. Interioarele artistului devin o consemnare modestă a traiului cotidian și totodată un laitmotiv al operei sale de maturitate. Surprinde imaginea căminului în intimitatea sa, cu silueta soției sale surprinsă pe divan, unde aceasta schimbă atmosfera din interioare cu ilustrarea motivului personajului surprins în ipostaze statice sau în momente de relaxare. La o privire mai atentă asupra întregii sale opere, întâlnim în mod recurent un ansamblu de elemente cu valoare afectivă. De la covorul negru, tradițional, cu tușe colorate, la nelipsitul divan, fotoliu sau inconfundabilul perete cu tablouri. Peretele acoperit de tablouri devine, de asemenea, un motiv central în aceste lucrări, însă Petrașcu nu se avântă într-un periplu miniaturist, ci schițează sumar, pe alocuri recognoscibil fundalul.Lucrarea este datată 1935 și o surprinde pe Lucreția într-o încăpere, privind câteva gravuri. Gestul său este calm, interiorizat, sugerând o stare de reflecție și contemplare. Nu asistăm la o scenă dinamică, ci la una statică, meditativă, specifică interioarelor lui Petrașcu, unde timpul pare suspendat. Artistul restrânge cadrul larg la un plan apropiat, decupând elementele neesențiale și păstrând doar un fragment din peretele încăperii, pe care sunt expuse câteva tablouri. Această tehnică accentuează caracterul intim al scenei și concentrează atenția asupra relației dintre personaj și obiecte. Interiorul devine o consemnare modestă a traiului cotidian, dar și un spațiu al introspecției. Regăsim elemente recurente în lucrarea sa: peretele cu tablouri sau gravuri, mobilierul specific (divan, fotoliu), cromatica dominată de negru, alb și accente roșiatice, unde toate acestea compun un ansamblu cu valoare afectivă, recognoscibil în întreaga sa creație.
Interioarele lui Petrașcu nu sunt simple descrieri de spațiu, ci metafore ale intimității și ale memoriei afective. Lucrarea reflectă maturitatea stilistică a lui Gheorghe Petrașcu și relevă rolul esențial al Lucreției în viața și creația sa. Interiorul devine un univers simbolic, iar personajul feminin, un reper afectiv și artistic constant. Prin cromatica profundă și utilizarea expresivă a luminii, Petrașcu construiește o atmosferă intimă, meditativă, în care arta și viața se întrepătrund armonios. (S.S)
Bibliografie
JIANU, I., ”Gheorghe Petrașcu”, Fundația Regală ”Regele Mihai I”, București, 1945.
OPRESCU, George, „Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963.
Dimensiuni
width 33.5 cm, height 42 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat și datat stânga sus, cu negru, "G. Petrașcu, (1)935"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția personală Gheorghe Petrașcu, Sala Dalles, București, 18 martie-14 aprilie 1936 și este reprodusă în catalogul expoziției sub titlul "Privind gravuri".
Datare
1935
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Opera lui Gheorghe Petraşcu de dezvăluie scene de interior, atelierul, nesfârșitele tablouri florale până la portretele dedicate Lucreției, soția sa, care îi servește de multe ori ca și model. Plasată în mijlocul naturii, pe malul mării, surprinsă admirând picturi sau gravuri, așezată pe divan sau răsfoind ziarul, Lucreția va deveni laitmotivul vieții și al operei lui Gheorghe Petrașcu. Artistul lucrează direct din culoare, atribuind materiei picturale o consistență particulară, marcă a stilului său personal. Lucreția nu este doar model, ci un personaj recurent, investit cu valoare simbolică, reprezentând intimitatea căminului și stabilitatea vieții familiale. Gheorghe Petrașcu va fi preocupat îndeosebi de specificitatea propriului său cămin și ne va dezvălui, printr-un lung șir de pânze dedicate motivului, aspecte ale atelierului său din București sau Târgoviște ori aspecte ale vieții sale de familie. După stilul pe care acesta îl realizează în cadrul lucrării, putem remarca că acest subiect al operei sale va fi adesea reluat în perioada anilor 1920-1940, datorită pasiunii sale pentru realizarea acestui subiect, iar personajul feminin realizat, este cel mai probabil Lucreția, soția sa, ce îi servește de multe ori ca și model. Petrașcu se axează pe conturarea unor forme fluide, reliefate incontestabil de utilizarea efectelor de lumină. Artistul a conferit o expresivitate extraordinară clarobscurului, pe care l-a adaptat aproape scenografic în încercarea de a cuprinde în pânze atmosfera din atelierul său decorat cu nuanțe de negru, alb și accente roșiatice. Atât soția acestuia, Lucreția, cât și copiii vor începe să apară tot mai des în opera sa. Interioarele artistului devin o consemnare modestă a traiului cotidian și totodată un laitmotiv al operei sale de maturitate. Surprinde imaginea căminului în intimitatea sa, cu silueta soției sale surprinsă pe divan, unde aceasta schimbă atmosfera din interioare cu ilustrarea motivului personajului surprins în ipostaze statice sau în momente de relaxare. La o privire mai atentă asupra întregii sale opere, întâlnim în mod recurent un ansamblu de elemente cu valoare afectivă. De la covorul negru, tradițional, cu tușe colorate, la nelipsitul divan, fotoliu sau inconfundabilul perete cu tablouri. Peretele acoperit de tablouri devine, de asemenea, un motiv central în aceste lucrări, însă Petrașcu nu se avântă într-un periplu miniaturist, ci schițează sumar, pe alocuri recognoscibil fundalul.Lucrarea este datată 1935 și o surprinde pe Lucreția într-o încăpere, privind câteva gravuri. Gestul său este calm, interiorizat, sugerând o stare de reflecție și contemplare. Nu asistăm la o scenă dinamică, ci la una statică, meditativă, specifică interioarelor lui Petrașcu, unde timpul pare suspendat. Artistul restrânge cadrul larg la un plan apropiat, decupând elementele neesențiale și păstrând doar un fragment din peretele încăperii, pe care sunt expuse câteva tablouri. Această tehnică accentuează caracterul intim al scenei și concentrează atenția asupra relației dintre personaj și obiecte. Interiorul devine o consemnare modestă a traiului cotidian, dar și un spațiu al introspecției. Regăsim elemente recurente în lucrarea sa: peretele cu tablouri sau gravuri, mobilierul specific (divan, fotoliu), cromatica dominată de negru, alb și accente roșiatice, unde toate acestea compun un ansamblu cu valoare afectivă, recognoscibil în întreaga sa creație.
Interioarele lui Petrașcu nu sunt simple descrieri de spațiu, ci metafore ale intimității și ale memoriei afective. Lucrarea reflectă maturitatea stilistică a lui Gheorghe Petrașcu și relevă rolul esențial al Lucreției în viața și creația sa. Interiorul devine un univers simbolic, iar personajul feminin, un reper afectiv și artistic constant. Prin cromatica profundă și utilizarea expresivă a luminii, Petrașcu construiește o atmosferă intimă, meditativă, în care arta și viața se întrepătrund armonios. (S.S)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
JIANU, I., ”Gheorghe Petrașcu”, Fundația Regală ”Regele Mihai I”, București, 1945.
OPRESCU, George, „Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963.
Dimensiuni
width 33.5 cm, height 42 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat și datat stânga sus, cu negru, "G. Petrașcu, (1)935"
Informații documentare
Opera a participat la expoziția personală Gheorghe Petrașcu, Sala Dalles, București, 18 martie-14 aprilie 1936 și este reprodusă în catalogul expoziției sub titlul "Privind gravuri".
