89. Tătăroaică cu șalvari roz (Abibé) [1933]

Sensibilă și virtuoasă, opera artistului Tonitza este alcătuită dintr-o galerie de ființe vii, pe care artistul le va reține din universul său apropiat. Una din prezențele statornice va fi prezența feminină, reprezentarea și contemplarea sa fiind dezbătută pe parcursul întregii sale creații. Desprinsă din sfera umanului, tema nudului, propusă de artist începând cu anul 1926 va fi una din temele în care artistul va excela atât grafic, cât și pictural. Surprins în iatac, în intimitatea căminului, la Mangalia sau la Balcic, nudul va oferi imaginea unei interpretări profund plastice, în cadrul căreia va așeza culoarea și lumina pe scara valorilor sale creative. Potrivit propriilor credințe, nudul va oglindi o subtilă înfrățire între culoare și lumină, devenind o problemă concentrată de studiu, iar în timp, un laitmotiv. Desenator virtuos, cu o mână exersată la clasele de „accademie”, artistul se va deprinde cu redarea corpului uman încă din primii ani de studii, cercetând volumele, proporțiile, dinamica și plasticitatea, pe care le va transfigura mai târziu în noi interpretări plastice. Realizată cu încântare în preajma unei paletei luminoase, contemplarea sa este calmă. Nu va copia natura pe care o va avea în față, nici nu va încerca să o imite, ci îi va recompune formele în corespondențe cromatice luminoase. Va jongla cu tușele în planuri largi, evitând anatomiile „prea aparente”, detaliu ce explică predilecția pentru reprezentarea torsurilor, în realizarea cărora va acorda o atenție aparte luminozităților tonale. Interpretarea vibrantă a epidermei diafane, conturată prin detalii fine, va încadra personajul în fundaluri mate, dominate de obicei de o singură culoare, precum și de scene fastuoase, decorate în arabescuri bogat colorate. Începând cu anii ‘20 și până spre sfârșitul anilor ‘30, spațiul dobrogean va îmbogăți universul tonitzian cu subiecte inspirate din viața turcilor și a tătarilor, precum și din pitorescul inepuizabil. La Mangalia și Balcic, locurile peregrinărilor sale verane, artistul va iniția seria frumoaselor „tătăroaice” înveșmântate în borangicuri și șalvari, plasate în măreția peisajului dobrogean. Una din trăsăturile specifice creației sale din această perioadă va fi individualizarea modelelor sale, practicată și în trecut, în timpul peregrinărilor prin țară. Astfel, în 1933 facem cunoștință cu „Abibe”, prezentă în anul 1933 în cadrul celei de-a VI-a expoziții a „Grupului celor patru” (5 - 31 martie), de la Sala Dalles, alături de alte lucrări de inspirație mangaliană precum: „Cafenea – Mangalia”, „Prăvălie – Mangalia”, „Spate” sau „Studiu de nud”. (G.M.)

Bibliografie

TONITZA, Nicolae, „Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, București, 1964. „Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1965. ȘORBAN, Raoul, „Nicolae Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1965. ȘORBAN, Raoul, „Nicolae Tonitza”, Ed. Meridiane, 1973.

Dimensiuni

width 55 cm, height 65 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta sus, cu brun, ”Tonitza, (19)33”

Informații documentare

Opera a participat la a șasea Expoziție a Grupului celor patru. Pictură-Sculptură-Desemn, Sălile Fundației Dalles, 5-31 martie 1933, la cat. 130, sub titlul „Abibé". Opera este reprodusă în catalogul expoziției retrospective „N. N. Tonitza”, de la Muzeul de Artă al R.P.R., ianuarie-martie 1964, București, la pag. 137, cat. 38, sub titlul „Abibe”.

Datare

1933

Provenienţă

colecția istorică Constantin „Puiu” Dumitrescu, secretarul Regelui Carol al II-lea; colecția istorică a poetului Mihai Beniuc (1907- 1988).

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.