otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Pierrot este numele purtat de personajul fictiv de pantomimă şi commedia dell’arte, ale cărui origini datează din secolul al XVII-lea, în trupa de interpreţi ce performau la Paris sub numele de Comédie-Italienne. El simbolizează clovnul trist, căci conform poveştii, Pierrot este îndrăgostit de Columbine, care îi sfărâmă inima, părăsindu-l pentru Harlequin. În reprezentaţii, apare cu chipul vopsit în alb, tichie neagră pe cap şi haine largi, purtând mereu expresia tânguitoare a unui suflet rănit. Caracteristica sa este naivitatea şi, deşi este ţinta obişnuită a glumelor altora, rămâne încrezător în bunătatea oamenilor. Poeţii simbolişti ai sfârşitului de secol al XIX-lea şi l-au apropiat, ilustrându-l cu tragism ca pe un lunatic, detaşat de realitate, urmând un lung şir de evocări de-ale sale în teatru, literatură, muzică şi artele vizuale. Spactacolele de pantomimă i-au inspirat pe artişti să ilustreze acest personaj, printre cei care i-au dedicat reprezentările cele mai de seamă fiind, în secolul al XIX-lea, Gustave Courbet şi Honoré Daumier. Spre sfârşitul secolului, Pierrot invadează artele vizuale şi apare în gravurile lui Odillon Redon, pânzele lui Seurat, Rousseau, Cézanne sau Picasso, tema prelungindu-se în arta secolului al XX-lea, prin lucrările lui Renoir, Modigliani, Chagall, Dali, Klee sau Miró. Egon Schiele şi Amadeo Modigliani s-au portretizat sub chipul lui Pierrot, imaginea unei iubiri neîmplinite dar şi a speranţei pline de inocenţă, greşit înţeleasă ca prostie sau nebunie. În continuarea acestei tradiţii de reprezentare a artei occidentale, dar şi a picturii româneşti interbelice, se află şi pictura lui Piliuţă, al cărui interes pentru personajele melancolice şi fragile este manifestat în multe dintre lucrările sale. Portretul lui Pierrot realizat de Piliuţă se remarcă prin forţa sa emoţională, conţinută mai ales în datele desenului, dar şi în dispunerea culorii. Aici se distinge talentul de desenator al lui Piliuţă, care reuşeşte printr-o formă concentrată, în câteva linii aşternute tremurător, să redea caracterul şi drama personajului său. Chiar dacă linia pare ezitantă, forma este solid construită, iar postura – expresivă, alcătuind o imagine înduioşătoare. La acest efect contribuie şi efectele cromatice, reduse la culorile primare şi combinaţiile lor, dispuse în linii şi pete. Dungile galbene ale costumului său, obrajii şi buzele roşii, floarea vorbesc de rolul său de comediant, care prin contrastul puternic cu starea ce îl copleşeşte, creează dramatismul picturii. Sensului legat de personajul pe care îl ilustrează, artistul îi adaugă şi unul despre rolul desenului şi cel al culorii în pictura sa, ale căror raporturi sunt reconsiderate pe tot parcursul creaţiei sale. Aici, sentimentul dominant este construit grafic, prin linii ce descriu sintetic figura, însă culoarea este aceea care îl pune în evidenţă. Prin această lucrare atât de sugestivă liric şi plastic, Piliuţă se apropie de marii artişti români – printre care Iser sau Tonitza - care au abordat tema artiştilor de circ, exploatând capacitatea expresivă deosebită a acestora.
Bibliografie
GROZDEA, Mircea, ”Constantin Piliuță”, Ed. Meridiane, București, 1980
Dimensiuni
height 51 cm, custom 34,5
Descriere
ulei pe carton, semnat stânga jos, în monogramă, P
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pierrot este numele purtat de personajul fictiv de pantomimă şi commedia dell’arte, ale cărui origini datează din secolul al XVII-lea, în trupa de interpreţi ce performau la Paris sub numele de Comédie-Italienne. El simbolizează clovnul trist, căci conform poveştii, Pierrot este îndrăgostit de Columbine, care îi sfărâmă inima, părăsindu-l pentru Harlequin. În reprezentaţii, apare cu chipul vopsit în alb, tichie neagră pe cap şi haine largi, purtând mereu expresia tânguitoare a unui suflet rănit. Caracteristica sa este naivitatea şi, deşi este ţinta obişnuită a glumelor altora, rămâne încrezător în bunătatea oamenilor. Poeţii simbolişti ai sfârşitului de secol al XIX-lea şi l-au apropiat, ilustrându-l cu tragism ca pe un lunatic, detaşat de realitate, urmând un lung şir de evocări de-ale sale în teatru, literatură, muzică şi artele vizuale. Spactacolele de pantomimă i-au inspirat pe artişti să ilustreze acest personaj, printre cei care i-au dedicat reprezentările cele mai de seamă fiind, în secolul al XIX-lea, Gustave Courbet şi Honoré Daumier. Spre sfârşitul secolului, Pierrot invadează artele vizuale şi apare în gravurile lui Odillon Redon, pânzele lui Seurat, Rousseau, Cézanne sau Picasso, tema prelungindu-se în arta secolului al XX-lea, prin lucrările lui Renoir, Modigliani, Chagall, Dali, Klee sau Miró. Egon Schiele şi Amadeo Modigliani s-au portretizat sub chipul lui Pierrot, imaginea unei iubiri neîmplinite dar şi a speranţei pline de inocenţă, greşit înţeleasă ca prostie sau nebunie. În continuarea acestei tradiţii de reprezentare a artei occidentale, dar şi a picturii româneşti interbelice, se află şi pictura lui Piliuţă, al cărui interes pentru personajele melancolice şi fragile este manifestat în multe dintre lucrările sale. Portretul lui Pierrot realizat de Piliuţă se remarcă prin forţa sa emoţională, conţinută mai ales în datele desenului, dar şi în dispunerea culorii. Aici se distinge talentul de desenator al lui Piliuţă, care reuşeşte printr-o formă concentrată, în câteva linii aşternute tremurător, să redea caracterul şi drama personajului său. Chiar dacă linia pare ezitantă, forma este solid construită, iar postura – expresivă, alcătuind o imagine înduioşătoare. La acest efect contribuie şi efectele cromatice, reduse la culorile primare şi combinaţiile lor, dispuse în linii şi pete. Dungile galbene ale costumului său, obrajii şi buzele roşii, floarea vorbesc de rolul său de comediant, care prin contrastul puternic cu starea ce îl copleşeşte, creează dramatismul picturii. Sensului legat de personajul pe care îl ilustrează, artistul îi adaugă şi unul despre rolul desenului şi cel al culorii în pictura sa, ale căror raporturi sunt reconsiderate pe tot parcursul creaţiei sale. Aici, sentimentul dominant este construit grafic, prin linii ce descriu sintetic figura, însă culoarea este aceea care îl pune în evidenţă. Prin această lucrare atât de sugestivă liric şi plastic, Piliuţă se apropie de marii artişti români – printre care Iser sau Tonitza - care au abordat tema artiştilor de circ, exploatând capacitatea expresivă deosebită a acestora.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
