30. Rucărence

”Ca pictor, Şirato a îmbogăţit arta românească cu opere de o mare robusteţe artistică, în care ştiinţa construcţiei se îmbină în mod fericit cu lirismul sentimentului. De la un limbaj cromatic sobru şi până la o adevărată fervoare coloristică, de la o lumină domoală şi concentrată până la o scânteietoare efervescenţă de lumini, experienţele sale au străbătut nenumărate etape, însemnate de tot atâtea căutări şi eforturi”. (Vasile Drăguţ) Hotărât să se dedice picturii, Francisc Şirato a avut de aşteptat până în 1907 pentru debutul său, în răstimp fiind constrâns să lucreze litografie comercială şi, timp de mai mulţi ani, ilustraţie de satiră socială, activitate mai potrivită atitudinii sale critice faţă de regim. Atingerea maturităţii în pictură a coincis cu perioada în care a început să lucreze la Muzeul de Artă Naţională, în postul de conservator, apropierea de arta populară contribuind la formarea stilului său. Artistul însuşi realiza importanţa acestei proximităţi: “Sunt două izvoare care mi-au format viziunea picturală, două izvoare separate unul de altul: Cézanne şi arta populară românească.” Prima sa expoziţie personală s-a deschis în 1921, cuprinzând numai lucrări de grafică, desene în creion, cărbune sau laviu. Figura ţăranului este centrală în pictura lui Şirato, imaginile sale exprimând respectul şi dragostea pentru omul simplu, înfăţişat monumental. Opera „Rucărence” trădează formaţia de grafician a artistului prin cromatica bazată pe tonuri de gri, însă demonstrează viziunea picturală în modul în care tuşele de culoare formează volume şi diverse materialităţi. Lucrarea a fost realizată probabil în preajma anului 1921, ilustrând acelaşi subiect cu studiul „Întoarcerea de la târg”, datată în acel an1 , un desen în cărbune ce constituie schiţa pentru o pictură. Aici se poate observa scheletul grafic din structura figurilor „rucărencelor”, care coordonează dispunerea tuşelor de culoare fără a se face vizibil. Catalogul expoziției din 1965 menționează alte trei studii care se găsesc la Cabinetul de Stampe al Academiei Române cu același subiect, un desen în cărbune și două desene în cărbune și acuarelă. Staturile de o pronunţată verticalitate ale femeilor, întoarse dinspre privitor, sunt conferite cu o demnitate ce le dă caracter monumental. Costumele subliniază trupurile viguros construite, fiind reprezentate cu un interes deosebit pentru ilustrarea efectelor plastice ale materialelor: transparenţa şi luciul maramelor, ţesătura groasă a vestei, cusăturile iei. Cu puţine tuşe, într-o gamă restrânsă la câteva culori, Şirato realizează o lucrare de o plasticitate remarcabilă, tehnica acuarelei permiţându-i realizarea unor efecte subtile.

Bibliografie

OPREA, Petre “Catalogul expoziţiei Francisc Şirato 1877-1953”, Muzeul de Artă al R.P.R., 1965

Dimensiuni

width 24 cm, height 34 cm

Descriere

acuarelă pe hârtie, semnat stânga jos, cu negru, Șirato

Informații documentare

Lucrarea este reprodusă în catalogul “Expoziției retrospective Francisc Șirato“, Muzeul de Artă al R. P. R, București, 1965, p. 138. cat. 88; la acel moment acuarela figura în colecția Maria și ing. Emilian Manolescu

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.