99. Prieteni

“... în complexul personalităţii sale, ceea ce prevalează este o simţire vie, o nevoie imperioasă de integrare în contemporaneitate şi de devotament faţă de o idee umanistă, generoasă, o sinceritate aspră, nedispusă la concesii. (i)” Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G. D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efectul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian, care însă nu are un rol semnificativ în formaţia sa, şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artistică a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care afirma importanţa desenului, precum o făcuse şi Ressu. Sub îndrumarea pictorului francez, Ciucurencu începe să frecventeze muzeele din Paris şi să realizeze copii după unele opere semnificative, parte din programul special alcătuit de Lhote. Printre artiştii de la Luvru cu care găseşte afinităţi sunt primitivii flamanzi, ale căror opere sunt în acelaşi timp veridice şi fantastice, Matisse, pentru aspectul decorativ al picturii sale, Cézanne, Picasso şi Braque, pentru calităţile lor de colorişti. De la Lhote învaţă că la îndemâna unui pictor stau trei mijloace fundamentale de expresie – linia, valoarea și culoarea, linia având o puternică funcţie emoţională. Pornind de la acest fapt, criticul George Oprescu explică prezenţa în tablourile realizate în Franţa şi multă vreme după aceea, a liniilor viguroase şi sumbre care subliniază personajele sau obiectele. Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găzduia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Cubismul apusese și dadaismul pierdea din influență, futurismul glorificase mașina și propusese distrugerea muzeelor, iar suprarealismul era în plină afirmare. În acel context, experienţa sa personală, dobândită în clasa lui Ressu, era cu totul diferită de limbajul avangardei, precum şi de cel al academismului. Ciucurencu, cu o vocaţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru preocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante. Fără a fi influenţat de vreunul dintre acestea, Ciucurencu a folosit cuceririle lor în tratarea culorii şi interpretarea logică a luminii ca punct de pornire pentru sondarea mai profundă a unor probleme legate de el însuşi şi pictură. Din frământările sale interioare au rezultat primele opere în care se relevă aportul personal al artistului. După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări constante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei sale,”o natură independentă, de un optimism tineresc, sincer, un liric în arta noastră, de calitate excepţională, capabil să ocupe un loc însemnat printre artiştii de vârsta lui (ii)”. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictural rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. Caracterul decorativ al tablourilor sale se îmbina acum cu o viziune conformă cu realitatea, trecând de la subiectele care îi provocau simţiri lirice, precum odalisce şi femei cu chitară, la motive mai familiare, personajele din mediul simplu în care trăia. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupare specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din istoria poporului, realizările partidului, figurile care au contribuit la instaurarea regimului, peisajele industriale, aspecte de urbanism din noua viaţă a oraşelor şi în special scene de muncă din fabrici şi de pe ogoare. Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării realului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţişate. Tablourile al căror subiect este omul sunt cele care afirmă capacitatea artistului de a surprinde adevărul vieţii, ilustrat în aspectele sale dramatice sau dimpotrivă în note optimiste, caracteristice pentru atitudinea sa faţă de prima perioadă a instaurării socialismului. Pictura „Prieteni”, datată în 1945, a fost realizată probabil în urma unei comenzi primite de artist pentru portretizarea copiilor unui iubitor de artă. Nu numai că Ciucurencu a îndeplinit-o folosindu-se de cunoştinţele şi talentul său de portretist, dar a integrat lucrării nota particulară a stilului şi a convingerilor sale despre artă şi funcţiile acesteia în societatea vremii, creând o operă de o deosebită forţă plastică emoţională şi simbolică. A căutat şi aici expresia veridică a subiectului, aspectele definitorii de personalitate ale personajelor care îi pozau, reuşind să surprindă anumite însuşiri ale celor doi copii, care ne apar desluşit. Caracterul înclinat către interiorizare al fetiţei, sau agerimea şi vioiciunea din privirea băiatului ne vorbesc despre preocuparea pictorului pentru sensul umanist al compoziţiilor sale, care trebuie să exprime autenticitatea unui sentiment. Deşi asemănarea este importantă, precizia caracterizării psihologice primează, iar semnificaţia devine elementul esenţial. Pentru a obţine şi intensifica expresia reală a personajelor sale, foloseşte efecte şi mijloace plastice ce se înscriu într-o direcţie progresistă a artei momentului, inspirate de opera lui Luchian, a cărui devotat admirator a fost Ciucurencu. Vorbind despre felul în care înţelege compoziţia, artistul afirma că “suprafeţele trebuie să fie proporţionate, culorile să aibe contrastele lor, desenul să fie sigur şi expresiv”, aceste precepte fiind unele dintre cele ce stau la baza stilului său, considerat nou şi îndrăzneţ de critica vremii, revendicat atât de la arta occidentală prin funcţia constructivă acordată culorii, cât şi de la arta orientală prin puterea decorativă şi semnificaţia emoţională atribuite acesteia. (iii)” Apariţia pic­turii lui Ciucurencu a fost astfel un eveniment artistic nou, important în arta românească, deoarece el a dat culorii o nouă personalitate , o forţă logică a expresiei plastice, pe care o întrezăream doar în pânzele lui Luchian (iv)”. Vocaţia sa de pictor de compoziţie şi colorist este susţinută prin opera „Prieteni”, unde culoarea în tonuri calde, luminoase, aplicată în degradeuri şi contraste, construieşte chipurile personajelor şi le acordează cu spaţiul în care se află. Tonurile proaspete de roz şi oranj, evidenţiate prin nuanţele de gri şi aprinse de o lumină familiară, de interior, se proiectează pe un fundal contrastant, creând senzaţia unei atmosfere intime, pline de căldură. Desenul intervine peste culoare în forma specifică a liniilor negre, groase şi ferme, care subliniază contururile volumelor şi definesc formele într-un mod sintetic. Culoarea, lumina şi desenul se subordonează compoziţiei, ”care rămâne elementul principal şi original al creaţiei sale, ce-l ridică la capacitatea de reprezentare a realităţii în totalitatea ei (v)”. i George Oprescu, ”Alexandru Ciucurencu”, p. 10 ii Ibidem, p. 32 iii Mircea Deac, ”Ciucurencu”, p. 9 iv Ibidem, p.10 v Ibidem, p.14

Bibliografie

DEAC, Mircea,”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978 GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965 IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de stat pentru Literatură și Artă, 1958 OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

Dimensiuni

width 63 cm, height 78 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat stânga mijloc, cu alb în monogramă, AC, 1945

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.