Bibliografie

Expoziția temporară “Nicolae Grant, un pictor aproape uitat”, catalog, Golești, 16 iunie-1 octombrie 2011 OCTAVIAN, Tudor, “Pictori români uitați”, Ed. Noimediaprint, București, 2003 PĂULEANU, Doina, “Singularitate și reconstrucție imaginară. Pictori români în Bretania), Ed. Arcade, București, 2010

ulei pe pânză, 40 cm, 60,5, semnat și datat dreapta, jos, cu roșu, n.grant, 1898

Născut într-o familie numeroasă, al unsprezecelea copil din cei 16 ai familiei Grant, Nicolae se trage dintr-o familie veche nobiliară, pe linia mamei, născută Racoviță, din vița Goleștilor. Tatăl, agent consular britanic, îi va facilita o educație atent racordată la specificitățile vremurilor, astfel tânărul va fi educat în diverse pensioane și școli de elită din Franța, până în 1884, când revine în țară. Intră la Școala de Belle Arte din București, având drept primi profesori chiar pe fondatorii acesteia, Aman și Tattarescu, care nu își vor pune amprenta decât în mică măsură asupra stilului pictural, în special în cazul potretului. Importanța picturii este reiterată drept activitate de preț a lui Nicolae atunci când, după doar un an de Belle Arte în capitala autohtonă, se înscie la Școala de Arte Decorative din Paris, sub îndrumarea lui Hector Lemaire. Aventura franțuzească se va dovedi a fi cea mai reprezentativă, în special prin experiența lucrului în natură, ce s-a reflectat eminamente în operele de mai târziu. În Paris va încerca să participe și la cursurile Școlii de Arte Frumoase, însă atelierul lui Jean-Leon Gerome nu îl va ține locului decât câteva luni în cursul anului 1886. Teritoriul nord francez avea să fie descoperit de Grant mai întâi la Fountainebleau, apoi, în 1894, călătărea alături de Theodor Pallady pe coastele bretone. La trecerea dintre secole cariera lui Grant era deja stabilizată, apreciat de Grigorescu, apreciat de critică încă de la prima expoziție personală din 1898, pictorul devenea totodată membru fondator al Societății Tinerimii Artistice, factor de stabilitate în evoluția de mai târziu. Pentru următoarea jumătate de secol cât a mai trăit, Grant a persistat în viața artistică românescă cu o serie impresionantă de expoziții personale(peste 40). Adept al unui stil livresc, bun acuarelist, Grant se va afla chiar și în grațiile familiei regale, fapt relevat de ciclul interioarelor din castelul Bran, realizat în cursul verii lui 1927.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.