Bibliografie

CIOFLEC, Virgil, “Grigorescu”, Bucureşti, Ed. Cultura Naţională, 1925 OPRESCU, George, [Remus Niculescu], “N. Grigorescu”, Bucureşti, ed.Meridiane, 1961-1962, vol.I-II VLAHUȚĂ, Alexandru, “Pictorul N.I.Grigorescu. Vieaţa şi opera lui”, ediţia Casei Şcoalelor, Bucureşti, Socec, 1910 VLASIU, Ioana, coordonator, volum colectiv, “Nicolae Grigorescu şi modernitatea”, Institutul de Istoria Artei “G.Oprescu” al Academiei Române, Bucureşti, ed. Domino, 2008

ulei pe pânză lipită pe lemn, 12 cm, 39,5, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Informații documentare

Opera este reprodusă în Calendarul Minervei, 1909. Opera a făcut parte din colecția dr. Alexandru Obregia, medic psihiatru și profesor universitar. Cariera lui Obregia este legată de dezvoltarea psihiatriei, fiind responsabil pentru construirea în România a primului Spital de Neuropsihiatrie, în București în 1923. Dr. Obregia nu a fost doar un colecționar de Grigorescu, ci și medicul personal al acestuia, în ultimii ani de viață ai pictorului, așa cum o demonstrează corespondența dintre cei doi (George Oprescu, “Corespondența lui N. Grigorescu”, Universul, 1944)

Era perioada primelor mari succese ce îl vor propulsa pe Grigorescu drept port-drapel al tendițelor reformatoare, erau anii deceniului opt al secolului al XIX-lea, momente definitorii atât pentru cariera pictorului, dar poate și mai mult pentru evoluția modernității românești. Anul 1872 a rămas impregnat în biografia pictorului drept anul în care Grigorescu vindea, direct din vitrina magazinului Gebauer, “îndumnezeita”“Țigancă”, achiziționată de fostul prim-ministru, Ion Ghica. Lucrarea va deveni celebră, atât din cauza sumei primite de pictor, 10 000 de lei, cea mai bine vândută pictură a vreunui român în epocă, dar și prin supranumele ce dăinuie până în zilele noastre, “Țiganca de la Ghergani”, purtând numele moșiei lui Ghica. Anul ce urma avea să ofere publicului avid de arta “celui mai proaspăt produs al picturii românești” prima expoziție de anvergură românească, inaugurată la Hotelul Herdan (ce avea să devină Grand Hotel du Boulevard chiar în același an). Spațiul alocat picturilor lui Grigorescu - 147 la număr - ocupa mai bine de un sfert din amenajare, dovadă mai mult decât concludentă a succesului atins de aproape expoziția personală Grigorescu. Printre cumpărătorii care îl îmbogățeau pe Grigorescu cu peste 17 000 lei în urma vânzărilor, regăsim numele mari ale culturii românești ce vor înțelege Grigorescu și a lui valoare: Vasile Alexandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu sau Alexandru Vlahuță. Libertatea oferită de statutul deja privilegiat pe care Grigorescu îl câștiga de la un an la altul - chiar și domnitorul Carol îi achiziționase un car cu boi în 1873 - îi oferea posibilitatea călătoriilor în orice colț al țării. Călător pasionat, pictorul descoperise revelația peisajului încă din primul sejur franțuzesc, în pădurile Barbizonului. Drumurile de vacanță, pe care de multe ori le făcea în compania prietenilor, Dimitrie Grecescu sau Alfred Bernath, l-au purtat la Târgoviște, Rucăr, Câmpulung sau Bacău. Chiar dacă primul și cel mai însemnat subiect ales și pictat era peisajul, omul nu putea să dispară niciodată din vizualul grigorescian, astfel artistul reușea să surprindă atmosfera diverselor adunări umane. Astfel bâlciul, târgul și oborul au intrat în vizorul, totuși îndepărtat, al pictorului, care și-a transformat punctul de interes în funcție de maleabilitatea mediului prezent. Grigorescu a reușit astfel să surprindă întocmai una dintre cele mai specifice atmosfere ale spațiului extracarpatic accesibil lui. Locul și manifestarea umană, în cele mai simple și elementare activități, ne sunt relevate prin ochii unui artist care își descoperea concomitent stilul ce îl va “urmări” pe întregul parcurs al vieții. Într-o compunere elementară a spațiului pictural, “Târgul la Rucăr” ne oferă unele dintre cele mai expresive realizări plastice ale începutului de ani ’70. Suprapus unui observator implicat, Grigorescu desfășoară întreaga atmosferă, în fapt o descoase pe tiparul exersat anterior, în opere pictate pe formatul inedit, așa cum se prezintă și uleiul de față. Suprafața aspră a operei alcătuiește aproape instinctiv atmosfera, care ne împiedică să identificăm momentul din zi, fie doar și din considerente pur fizice, luminiscente. Priceperea lucrului în natură este emanată într-o realizare ce mai degrabă ne amintește de Grigorescu anilor de maturitate, în special prin prisma modului de orientare spațială, pictarea exclusiv în tușe de culoare, ce încarcă volumele indiferent de trăsăturile naturale, dar și din punctul de vedere al temei alese. Ca printr-o fereastră temporală, târgul se insinuiază dinspre marginalitatea compoziției către punctul de focusare principal urmând principiile axiale ale formatului cartonului. Într-o atmosferă patriarhală, forfota târgului este doar amintită, surdinizată chiar, în special prin paleta sobră, fixată de aceste nuanțe teroase, muntenești până la urmă.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.