Bibliografie

MÎNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971 NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963 ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975

ulei pe pânză lipită pe carton, 73,5, semnat central dreapta, cu brun, TPallady

Informații documentare

Opera a participat la expoziția personală Theodor Pallady, Atheneul Român, București, 1933 la cat. 2, sub titlul "Flori și gazetă".

Provenienţă

colecţia pictorului Ion Musceleanu. Pallady și Musceleanu au legat o prietenie de maturitate, cel mai probabil după reîntoarcerea celui dintâi în țară (după 1940). Apropiați evident de pasiunea pentru artă, Pallady a fost pentru Musceleanu un mentor și prieten totodată. Au împărtășit pasiunea pentru maeștrii francezi precum Matisse sau Cézanne, iar vizitele reciproce în ateliere le-a sudat prietenia, împărtășită alături de H.H. Catargi.

Pictura lui Pallady vibrează și astăzi, la mai bine de jumătate de secol de la dispariția artistului, purtând aceeași însemnătate pe care o cunoștea în special în perioada interbelică. Indisolubil unită de caracterul pictorului, opera acestuia vibrează prin nuanțe de abstract cultural, boemie și farmec burghez, trăsături ce au prins viață din pensula artistului. Unul dintre cele mai expresive duete pe care le-a cunoscut creația lui Pallady, nudul și florile, reprezintă o permanentă și discretă alăturare ce a contribuit la crearea acelei atmosfere de intimitate a interiorului, atât de îndrăgită de artist.Astfel, în naturile sale statice, Theodor Pallady se relevă drept pictorul esențelor, al ideilor primordiale, al principiilor profund personale ce modelează caracterul și ființa creatorului de frumos. Nu este un secret tipologia picturală pe care artistul o dislocă prin abordarea acestui subiect, natura statică fiind tratată – în întregul corp al creației palladiene – după precepte nu atât figurative, cât expresive. Obiectul – drept recuzită a pictorului - recompus este aproape nul din punct de vedere al existenței lui cotidiene: un vas de flori, o scrumieră, o pălărie, cărţi, evantaiul sau o draperie, toate îşi pierd utilitatea clasică. Asemenea lui Cézanne, de la care se inspiră, Pallady construieşte compoziţii în care structura formei devine din ce în ce mai independentă de aspectul lucrurilor, iar culoarea şi lumina se eliberează de asemănarea cu natura. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezultat al experimentelor şi teoriilor sale artistice, din care putem sustrage, dacă nu toată esența estetică, măcar această componentă ascetizantă (dar personală) pe care o identificăm și în opera de față. “Natură statică cu flori și gazetă” se compune tocmai sunt influența acestor principii estetice și devine mai expresivă tocmai prin pictarea subiectului central. Florile răspund astfel unei maniere mult mai intimiste, cvasi-simbolice, prin care Pallady își orânduiește caracterul și atmosfera picturilor sale. În acest ulei pictorul alege să se folosească aproape exclusiv de structuralitatea paharului cu flori, plasat central, fără prea mulți adjutanți în ceea ce privește recuzita, proiectându-l pe fundalul decorativ - fața de masă atât de recognoscibilă în interioarele pictate în atelierul din Place-Dauphine. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.