Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994
ulei pe hârtie lipită pe carton, 50 cm, 60,5, semnat, datat și localizat, dreapta sus, în creion, A.C. (1)937, Brănești
Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G.D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efectul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găzduia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Ciucurencu, cu o vocaţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru preocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictural rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, pornind de acum cu mai multă determinare pe calea investigării realului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţişate. De la Pallady, Ciucurencu a preluat anumite reguli de compunere a naturilor statice, precum şi respectul pentru ordine şi rigoare geometrizată în compunerea tabloului, menită să înfrâneze elanurile debordante. De la marii colorişti români, Luchian, Petraşcu, Tonitza, a învăţat în special că pictura nu trebuie concepută ca pe un mesaj al intelectului, cât mai degrabă, ca pe unul al emoţiei artistice resimţite în faţa fenomenelor vieţii. După ce traversează o etapă constructivistă, Ciucurencu se dezlănţuie într-o explozie de culoare şi îşi îngăduie libertatea celor mai îndrăzneţe combinaţii, intrând în faza sa de maximă jubilare coloristică, ”Natură statică de primăvară” afirmă preocuparea pictorului de a investi culoarea cu capacitatea de a sugera forma în mod material. Culorile pe care le foloseşte aici sunt cele la care recurge în mod constant în naturile sale moarte, într-o intensitate moderată, izvorâtă din trăirea sa lirică în faţa motivului. Albul puternic valorat este încadrat de roșul puternic al mesei și fundalului, și punctat de verdele crud al ulcelei. Elementele tind către un acord decorativ, fără a se îndepărta însă de la concordanţa cu realitatea.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
