178. Peisaj cu bisericuța de lemn din Vălenii de Munte [1918-1921]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
178. Peisaj cu bisericuța de lemn din Vălenii de Munte [1918-1921]
COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1975
FLOREA, Vasile, “Petrașcu”, Editura Meridiane, București, 1989
ulei pe pânză, 38.5 x 46.5 cm, semnat stânga jos, cu negru, G. Petrașcu
Una dintre cele mai interesante caracteristici pe care ni le oferă creația lui Gheorghe Petrașcu este călătoria în spațiul românesc și reproducerea acestuia în pânze atât de expresive. Componenta specifică nu stă totuși în această sete de vizual, ci faptul că, deși se dezice încă de timpuriu de impresionism, tot restul carierei pare să folosească tocmai limbajul vizual al acestui curent. Vedutele și priveliștile autohtone abundă în creația lui Petrașcu pe tot parcursul carierei și, pornind de la itinerariile maestrului Grigorescu – căruia îi purta un respect inestimabil – Petrașcu va picta cele mai însemnate locuri din țară. Fiind inițial un itinerar coordonat de necesitățile instituite de curentul plein-air-ist, campaniile de studiu menționează locuri ca Agapia, Constanța, Nicorești (conacul familiei) încă din jurul anului 1900, pentru ca în următoarele patru decenii lista să se mărească considerabil. După 1910, perioadă în care Petrașcu se depărtează de acea manieră cvasi-impresionistă, căutările sale nu se vor opri, ci vor răspunde unor necesități de altă factură, fie ea estetică sau coordonată de subiect. Astfel, începând cu deceniul doi al secolului trecut, Petrașcu va încerca să puncteze cele mai însemnate spații profund românești, mărci ale stilului arhitectural, izvoare de cultură și specificitate autohtonă. Spațiul extracarpatic va reprezenta una dintre cele mai coerente surse de inspirație, prin călătoriile în orașe ca Vălenii de Munte, Câmpulung Muscel, Târgoviște, Tg. Ocna sau Valea Teleajenului. Petrașcu ajungea la Vălenii de Munte începând cu 1909, revenind după Primul Război Mondial, în verile anilor 1918-1921, reușind să puncteze tocmai acele particularități vizuale ce răspundeau unui stil inconfundabil. Peisajul de față face parte din această a doua etapă a călătoriilor în Văleni, iar interesul pentru specificul zonal și pentru creația tradițional-românească este lesne de observat. Omul, probabil cea mai stingheră apariție în peisagistica petrașciană, este și el amintit, în schițarea fugitivă din registrul inferior al operei. În compunerea structurii, pictorul optează pentru o simplificare a planurilor, reducând adâncimea tabloului, fără să renunțe total la perspectivă. Deși planurile sunt comprimate, perspectiva rămâne una clasică, liniară, într-o schemă compozițională simplă, chiar naturală. Efectul este realizat prin linia de fugă trasată rapid, dar puternic și împăstat, evidentă în partea dreaptă a micuței biserici de lemn. Peisajul se desfășoară după legile unei apariții firești, cel puțin în ceea ce ține de formă, Petrașcu fiind atras mereu de principiile de stabilitate figurativă oferite de natură. Chiar dacă pictorul nu se folosește de mici notații artificiale pentru a imprima ritm, planurile sunt astfel modelate spre a atinge o picturalitate echilibrată, dar expresivă. (I.P.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
