otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
După perioada anilor 1911-1913, Tonitza începe să picteze deja portrete feminine, însă într-o manieră încă academică, cu influențe realiste. Acestea vor deveni o temă centrală, după Primul Război Mondial, unde tematica portretelor va prinde contur în perioada anilor 1920-1930.
În anii 1920, portretele feminine devin frecvente și capătă trăsăturile tipice stilului său precum ochii mari și migdalați, dar și cei melancolici, cromatica caldă, expresia de interiorizare și fragilitate, unde tot în această perioadă va începe să realizeze și portrete asupra soției sale.
Alături de prezența copiilor, prezența feminină se va regăsi constant în repertoriul său, reprezentarea și contemplarea ei fiind una din temele dezbătute de artist pe parcursul întregii sale activități.
La Balcic, în iatac ori în interioarele propriei locuințe, femeia va rămâne un subiect predilect pentru artist, evocată atât prin desen, cât și prin pictură. Perioada petrecută la Vălenii de Munte alături de membrii familiei sale a însemnat pentru Tonitza prilej de observare și studiu, copiii (Irina, Catrina, Petru), alături de soția sa (Ecaterina) convertindu-se în cele mai îndrăgite modele.
Cele mai multe dintre portretele sale includ un singur chip, deoarece artistul dorește să se concentreze mai mult asupra unei singure figuri umane și își alocă un timp suficient pentru a-i surprinde atât fizionomia, cât și întreaga psihologie a modelului reprezentat, cum este și lucrarea de față ce se concentrează tot pe surprinderea chipului unei femei care este reprezentată din semiprofil și care se uită către privitor.
În ceea ce privește lucrarea de față, aceasta surprinde o femeie într-o atitudine calmă și meditativă. Identitatea personajului, este chiar cea a Ecaterinei Tonitza, soția pictorului, datorită caracterului intim și expresiei afective a portretului.
Artistul surprinde chipul unui personaj feminin într-o atitudine statică, meditativă, specifică portretelor sale. Compoziția este simplă și echilibrată, centrată pe chipul personajului. Figura este redată din față sau ușor din profil, iar fundalul este neutru, pentru a evidenția expresia feței.
Tonitza nu urmărește redarea fidelă a detaliilor, ci transmiterea stării sufletești, prin forme simplificate și pensulație vizibilă. Lumina este difuză, fără contraste puternice modelând delicat trăsăturile feței.
Expresia femeii este melancolică și sobră, sugerând interiorizare și profunzime sufletească. Personajul feminin are părul negru care face contrast cu culoarea pielii. Ochii sunt mari și rotunzi, sprâncene puternice, nas proeminent, alături de buze cărnoase. Vestimentația personajului ne permite să vedem doar faptul că tânăra poartă o bluză roșie care este deschisă în zona gâtului. În ceea ce privește fundalul, lumina este difuză, uniform distribuită, accentuând ochii mari și expresivi, precum și privirea gravă și melancolică.
Totodată personajul feminin poate fi interpretat ca o evocare a unei muze sau a unui ideal feminin, o figură care concentrează delicatețea și aura de mister și care definește lucrările lui Tonitza, precum ”Bluza albastră”, ”Portret de femeie” sau ”Fată în interior”, ”Călugărița” sau ”Croitoreasa”.
În realizarea portretelor, chipurile sunt rotunde, cu fruntea înaltă, idealizate, reprezentate ușor înclinat, cu arcele arcadelor continuate cu cele ale nasului.
Pe lângă acestea, alte părți importante de care Tonitza ține cont în momentul realizării personajelor sunt ochii acestora. Accentul este pus pe ochi, pe reconstituirea liniilor de forță și a detaliilor, unde în acest fel, chipul personajelor transmit o expresie gânditoare, visătoare și de melancolie către cel care le privește.
Lucrările sale scot în evidență, în mod expresiv, caracterul celui portretizat, căutându-i trăsăturile lăuntrice, pe care le sintetizează, exprimând în mod pregnant individualitatea fiecărui model în parte.
Lucrarea poartă trăsăturile stilului matur al lui Tonitza, precum atenția asupra detaliilor faciale, accent asupra ochilor și a expresiei, a conturului ferm cât și a interesului asupra psihologiei personajului, unde majoritatea lucrărilor de acest gen evidențiază atenția sporită față de cel portretizat și observarea detaliilor fiecărui subiect în parte.
Bibliografie
PĂULEANU, Doina, Nicolae Tonitza, Ed. Monitorul Oficial R.A., București, 2014. VLASIU Ioana, ”Tonitza imagini ale copilăriei”, Târgu Mureș, 2019.
ȘORBAN, Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, 1973.
Dimensiuni
width 29 cm, height 38.5 cm
Descriere
ulei pe carton
Lot.notes
pe verso, notat și autentificat de Ecaterina Tonitza, cu roșu, ”Original de N.N. Tonitza 1918, E. N. Tonitza, 1944”
Datare
1918
Provenienţă
colecția pictoriței Ştefania Manoliu Bereilh.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
După perioada anilor 1911-1913, Tonitza începe să picteze deja portrete feminine, însă într-o manieră încă academică, cu influențe realiste. Acestea vor deveni o temă centrală, după Primul Război Mondial, unde tematica portretelor va prinde contur în perioada anilor 1920-1930.
În anii 1920, portretele feminine devin frecvente și capătă trăsăturile tipice stilului său precum ochii mari și migdalați, dar și cei melancolici, cromatica caldă, expresia de interiorizare și fragilitate, unde tot în această perioadă va începe să realizeze și portrete asupra soției sale.
Alături de prezența copiilor, prezența feminină se va regăsi constant în repertoriul său, reprezentarea și contemplarea ei fiind una din temele dezbătute de artist pe parcursul întregii sale activități.
La Balcic, în iatac ori în interioarele propriei locuințe, femeia va rămâne un subiect predilect pentru artist, evocată atât prin desen, cât și prin pictură. Perioada petrecută la Vălenii de Munte alături de membrii familiei sale a însemnat pentru Tonitza prilej de observare și studiu, copiii (Irina, Catrina, Petru), alături de soția sa (Ecaterina) convertindu-se în cele mai îndrăgite modele.
Cele mai multe dintre portretele sale includ un singur chip, deoarece artistul dorește să se concentreze mai mult asupra unei singure figuri umane și își alocă un timp suficient pentru a-i surprinde atât fizionomia, cât și întreaga psihologie a modelului reprezentat, cum este și lucrarea de față ce se concentrează tot pe surprinderea chipului unei femei care este reprezentată din semiprofil și care se uită către privitor.
În ceea ce privește lucrarea de față, aceasta surprinde o femeie într-o atitudine calmă și meditativă. Identitatea personajului, este chiar cea a Ecaterinei Tonitza, soția pictorului, datorită caracterului intim și expresiei afective a portretului.
Artistul surprinde chipul unui personaj feminin într-o atitudine statică, meditativă, specifică portretelor sale. Compoziția este simplă și echilibrată, centrată pe chipul personajului. Figura este redată din față sau ușor din profil, iar fundalul este neutru, pentru a evidenția expresia feței.
Tonitza nu urmărește redarea fidelă a detaliilor, ci transmiterea stării sufletești, prin forme simplificate și pensulație vizibilă. Lumina este difuză, fără contraste puternice modelând delicat trăsăturile feței.
Expresia femeii este melancolică și sobră, sugerând interiorizare și profunzime sufletească. Personajul feminin are părul negru care face contrast cu culoarea pielii. Ochii sunt mari și rotunzi, sprâncene puternice, nas proeminent, alături de buze cărnoase. Vestimentația personajului ne permite să vedem doar faptul că tânăra poartă o bluză roșie care este deschisă în zona gâtului. În ceea ce privește fundalul, lumina este difuză, uniform distribuită, accentuând ochii mari și expresivi, precum și privirea gravă și melancolică.
Totodată personajul feminin poate fi interpretat ca o evocare a unei muze sau a unui ideal feminin, o figură care concentrează delicatețea și aura de mister și care definește lucrările lui Tonitza, precum ”Bluza albastră”, ”Portret de femeie” sau ”Fată în interior”, ”Călugărița” sau ”Croitoreasa”.
În realizarea portretelor, chipurile sunt rotunde, cu fruntea înaltă, idealizate, reprezentate ușor înclinat, cu arcele arcadelor continuate cu cele ale nasului.
Pe lângă acestea, alte părți importante de care Tonitza ține cont în momentul realizării personajelor sunt ochii acestora. Accentul este pus pe ochi, pe reconstituirea liniilor de forță și a detaliilor, unde în acest fel, chipul personajelor transmit o expresie gânditoare, visătoare și de melancolie către cel care le privește.
Lucrările sale scot în evidență, în mod expresiv, caracterul celui portretizat, căutându-i trăsăturile lăuntrice, pe care le sintetizează, exprimând în mod pregnant individualitatea fiecărui model în parte.
Lucrarea poartă trăsăturile stilului matur al lui Tonitza, precum atenția asupra detaliilor faciale, accent asupra ochilor și a expresiei, a conturului ferm cât și a interesului asupra psihologiei personajului, unde majoritatea lucrărilor de acest gen evidențiază atenția sporită față de cel portretizat și observarea detaliilor fiecărui subiect în parte.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
