otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
12. Tătăroaice la Balcic [a doua jumătate a anilor '30]
În perioada anilor 1933 și 1934 va începe să se axeze pe realizarea portretelor feminine în special al tătăroaicelor, când va începe să călătorească la Balcic și în Dobrogea împreună cu Francisc Șirato unde va realiza o serie de opere inspirate de zona Mării Negre.
Pe lângă peisajele deosebite pe care le surprinde, tot acolo, va întâlni și frumoasele tătăroaice pe care le va exemplifica în picturile sale și unde va fi fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale și veșminte specifice, precum: ”Tătăroaică privind marea (1934)”, ”Cap de tătăroaică”, ”Tătăroaică (1938)” sau ”Tătăroaice din Balcic (1940)”.
Surprinse în linii de creion, de tuș și acuarelă, în guașă ori în ulei, fermecătoarele tătăroaice ale lui Tonitza sunt mărturie despre locul în care arta sa avea să cunoască noi cromatici, noi lumini și noi experiențe, începând cu vara anului 1933, când va ajunge pentru prima dată pe falezele luminosului Balcic.
Tot aici, va întâlni și îndrăgitele tătăroaice pe care va începe să le surprindă pe faleză ori în mahalaua tătărească, purtând nume de: ,,Abibé”, ,,Cadié”, ,,Demirnà”, ,,Rachiş Ali” sau ,,Hamidé”. Artistul le pictează adesea, fiind fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale sau veșminte. Uneori le surprinde în peisaj, încadrându-le în spații idilice pitorești. Faleza, interioarele, cerdacul sau grădina, vor fi locurile unde le vom găsi cel mai des înfățișate.
Silueta feminină, desenată sau pictată, va fi mereu surprinsă de către pictor cu eleganță, fiind atent la detalii, la strălucirea culorii și la ambianța peisajului oriental. Surprinse adesea în cerdac, pe scaun, cu privirea gânditoare sau melancolice, tătăroaicele lui Tonitza vor înfățișa adevărate ideale de frumusețe picturală.
În ceea ce privește reprezentarea de față, pe care o putem încadra tot în perioada anilor petrecuți la Balcic, aceasta surprinde două modele ce sunt reprezentate frontal, așezate pe două scaune albe cu spătar înalt, decorat cu linii orizontale.
Surprinse în mijlocul naturii, tătăroaicele lasă să se vadă în spatele lor, apa mării și verdele crud al peisajului. Scena creează un peisaj dobrogean unic, liniștit și auster care reprezintă o viziune sintetică a realității dobrogene.
Trasăturile fine ale chipurilor tătăroaicelor sunt surprinse frontal și sumar reprezentate. Vestimentația este tratată integral în nuanțe de alb, galben și cu accente de portocaliu, ce este alcătuită dintr-o rochie lungă și largă, cu mâneci ample și bufante, care acoperă brațul până la încheietura mâinii, în timp ce pe cap se pot observa basmale albe.
Tonitza folosește câteva accente viu colorate și le atribuie, uneori, micilor sale personaje diverse accesorii precum: o fundă colorată, o panglică cu model ori un batic care face trimitere directă tot la perioada anilor petrecuți în zona Dobrogei și a Balcicului. Gama cromatică luminoasă, caldă, conferă personajelor un aer de fragilitate, calm și grație. Contrastul dintre finețea culorilor vestimentare și fundalul compus din tonuri saturate de verde și albastru creează o armonie subtilă, amplificând impresia de spațiu intim și protejat, unde lumina pare să susțină întreaga scenă într-o atmosferă blândă.
Trăsăturile tinerelor sunt atent realizate, mai ales în conturarea fizionomiei acestora, unde comparativ cu celelalte lucrări ale lui Tonitza în care portretiza copii cu ochii mici și negrii, asemănătoare migdalelor, precum ”Portret de copil”, ”Fata Pădurarului” sau ”Fetița olandeză” în cazul acestei reprezentări, personajele sunt reprezentate frontal, cu ochii închiși, pleoapele ușor plecate fiind într-o stare de visare, de melancolie, cu nasul proeminent și bărbia bine conturată.
Tătăroaicele portretizate poartă pe cap basmale albe cu accente de galben, specifică tătăroaicelor din zona Balcicului, ce le acoperă fruntea și care sunt legate la spate.
Un alt element introdus de Tonitza în cadrul lucrărilor sale și vizibil și în cazul de față este brunul sau culoarea cărămizie, roșcată a părului tătăroaicelor care se răsfrânge de sub strânsoarea baticului acestora. Atmosfera locului, lumina, nuanțele, veșmintele, podoabele, interioarele, toate vor participa la descrierea minunatei așezări pitorești.
Bibliografie
JIANU, Ionel, „N.N.Tonitza”, Editura Căminul Artei, București, 1945.
PĂULEANU, Doina, ,,Nicolae Tonitza”, Editura Monitorul Oficial R.A., București, 2014.
ȘORBAN, Raoul, ,,Tonitza”, Editura Meridiane, 1973.
VLASIU, Ioana, ,,Tonitza imagini ale copilăriei”, Târgu Mureș, 2019.
Dimensiuni
width 31 cm, height 39.5 cm
Descriere
guaşă pe carton subţire, semnat şi localizat dreapta jos, cu negru, ”N.N. Tonitza, Balcic”
Datare
a doua jumătate a anilor '30
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
În perioada anilor 1933 și 1934 va începe să se axeze pe realizarea portretelor feminine în special al tătăroaicelor, când va începe să călătorească la Balcic și în Dobrogea împreună cu Francisc Șirato unde va realiza o serie de opere inspirate de zona Mării Negre.
Pe lângă peisajele deosebite pe care le surprinde, tot acolo, va întâlni și frumoasele tătăroaice pe care le va exemplifica în picturile sale și unde va fi fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale și veșminte specifice, precum: ”Tătăroaică privind marea (1934)”, ”Cap de tătăroaică”, ”Tătăroaică (1938)” sau ”Tătăroaice din Balcic (1940)”.
Surprinse în linii de creion, de tuș și acuarelă, în guașă ori în ulei, fermecătoarele tătăroaice ale lui Tonitza sunt mărturie despre locul în care arta sa avea să cunoască noi cromatici, noi lumini și noi experiențe, începând cu vara anului 1933, când va ajunge pentru prima dată pe falezele luminosului Balcic.
Tot aici, va întâlni și îndrăgitele tătăroaice pe care va începe să le surprindă pe faleză ori în mahalaua tătărească, purtând nume de: ,,Abibé”, ,,Cadié”, ,,Demirnà”, ,,Rachiş Ali” sau ,,Hamidé”. Artistul le pictează adesea, fiind fascinat de chipurile lor, surprinse uneori în profil, alteori în semi-profil, acoperite de turbane, basmale sau veșminte. Uneori le surprinde în peisaj, încadrându-le în spații idilice pitorești. Faleza, interioarele, cerdacul sau grădina, vor fi locurile unde le vom găsi cel mai des înfățișate.
Silueta feminină, desenată sau pictată, va fi mereu surprinsă de către pictor cu eleganță, fiind atent la detalii, la strălucirea culorii și la ambianța peisajului oriental. Surprinse adesea în cerdac, pe scaun, cu privirea gânditoare sau melancolice, tătăroaicele lui Tonitza vor înfățișa adevărate ideale de frumusețe picturală.
În ceea ce privește reprezentarea de față, pe care o putem încadra tot în perioada anilor petrecuți la Balcic, aceasta surprinde două modele ce sunt reprezentate frontal, așezate pe două scaune albe cu spătar înalt, decorat cu linii orizontale.
Surprinse în mijlocul naturii, tătăroaicele lasă să se vadă în spatele lor, apa mării și verdele crud al peisajului. Scena creează un peisaj dobrogean unic, liniștit și auster care reprezintă o viziune sintetică a realității dobrogene.
Trasăturile fine ale chipurilor tătăroaicelor sunt surprinse frontal și sumar reprezentate. Vestimentația este tratată integral în nuanțe de alb, galben și cu accente de portocaliu, ce este alcătuită dintr-o rochie lungă și largă, cu mâneci ample și bufante, care acoperă brațul până la încheietura mâinii, în timp ce pe cap se pot observa basmale albe.
Tonitza folosește câteva accente viu colorate și le atribuie, uneori, micilor sale personaje diverse accesorii precum: o fundă colorată, o panglică cu model ori un batic care face trimitere directă tot la perioada anilor petrecuți în zona Dobrogei și a Balcicului. Gama cromatică luminoasă, caldă, conferă personajelor un aer de fragilitate, calm și grație. Contrastul dintre finețea culorilor vestimentare și fundalul compus din tonuri saturate de verde și albastru creează o armonie subtilă, amplificând impresia de spațiu intim și protejat, unde lumina pare să susțină întreaga scenă într-o atmosferă blândă.
Trăsăturile tinerelor sunt atent realizate, mai ales în conturarea fizionomiei acestora, unde comparativ cu celelalte lucrări ale lui Tonitza în care portretiza copii cu ochii mici și negrii, asemănătoare migdalelor, precum ”Portret de copil”, ”Fata Pădurarului” sau ”Fetița olandeză” în cazul acestei reprezentări, personajele sunt reprezentate frontal, cu ochii închiși, pleoapele ușor plecate fiind într-o stare de visare, de melancolie, cu nasul proeminent și bărbia bine conturată.
Tătăroaicele portretizate poartă pe cap basmale albe cu accente de galben, specifică tătăroaicelor din zona Balcicului, ce le acoperă fruntea și care sunt legate la spate.
Un alt element introdus de Tonitza în cadrul lucrărilor sale și vizibil și în cazul de față este brunul sau culoarea cărămizie, roșcată a părului tătăroaicelor care se răsfrânge de sub strânsoarea baticului acestora. Atmosfera locului, lumina, nuanțele, veșmintele, podoabele, interioarele, toate vor participa la descrierea minunatei așezări pitorești.
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
JIANU, Ionel, „N.N.Tonitza”, Editura Căminul Artei, București, 1945.
PĂULEANU, Doina, ,,Nicolae Tonitza”, Editura Monitorul Oficial R.A., București, 2014.
ȘORBAN, Raoul, ,,Tonitza”, Editura Meridiane, 1973.
VLASIU, Ioana, ,,Tonitza imagini ale copilăriei”, Târgu Mureș, 2019.
Dimensiuni
width 31 cm, height 39.5 cm
Descriere
guaşă pe carton subţire, semnat şi localizat dreapta jos, cu negru, ”N.N. Tonitza, Balcic”
