27. Țărăncuță cu năframă albă

Nu putem discuta despre o opera portretistică în sine în cazul lui Nicolae Grigorescu, însă abordarea subiectului este evident întâlnită în toate etapele de creație ale artistului. Probabil gestionată în jurul autoportretului, apariția acestui tip de pictură pe pânzele lui Grigorescu poate fi identificată încă din primii ani de lucru, pe când încă pictorul era meșter iconar. Celebrul autoportret sub forma unui sfânt din epoca de formare, ulterior acele autoportrete din timpul studiilor la Paris, realizate în 1863 și 1864 fixează exercițiul portretului încă din creația de început. Ulterior, cu trecerea anilor, stăpânirea întregului registru pictural avea să ajute pe Grigorescu să abordeze și alte portrete. Recunoașterea calităților de portretist este confirmată de îndată ce pictorul realizează „Portretului marelui ban Năsturel Herescu”, operă comandată de Eforia Spitalelor Civile la sfârșitul anului 1869 sau în primăvara lui 1870. Acestui portret îi este alăturat și chipul lui Alexandru Dimitrie Ghica, Grigore I Ghica și Grigore al IV-lea Ghica, tot pentru Eforie, însă celebritatea și succesul adus de portretul lui Năsturel aveau să îi deschidă lui Grigorescu calea comenzilor, portretul fiind totuși calea cea mai la îndemână metodă din epocă pentru un profit financiar imediat. Astfel putem explica portretele semi-oficiale realizate pentru familia Șuțu sau generalului Magheru. Ulterior apar portretele amicilor și cunoștințelor - familia Dona și Urechia, Bernath, Dimitrie Grecescu, Marcovici sau portretul dr. colecționar George Bellu, pentru ca, după 1875, Grigorescu să înceapă să introducă în portret filonul rustic. Chipul rucărencelor, al muntencelor sau al țărăncilor din Franța iau locul chipurilor apropiaților, pentru a dezvolta un nou tip de portret (câteodată în compoziție) și anume cel extras dintr-un spirit cvasi-etnografic. Astfel, într-o galerie Grigorescu, de capete „cu broboadă albă” se pot integra lucrări importante din perioada 1880-1907: „Ţăranca cu maramă” (MNAR, inv.3317), „Cap de fată” (Muzeul de artă Craiova, inv. 738), „Cap de fată cu basma albă” ( Muzeul de artă Ploieşti/Muzeul N.Grigorescu Câmpina, inv.92831) etc. Chipul senin al țărăncuței, realizat în maniera tipică, trădează un artist interesat mai mult de expresia modelului - fizionomia trădează o atenție sporită a lui Grigorescu. Pensulația fină construiește într-o compunere realistă privirea și întreaga expresie facială - lumina, culoarea buzelor, mica paloare a obrajilor sau șuvițele atent modelate ce răsar de sub năframă.

Bibliografie

NICULESCU, Remus „Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog” de, Muzeul de artă al Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 Vasile, „Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, București, 1973 VLAHUȚĂ, Alexandru, “Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Ediţia Casei Şcoalelor, Socec, 1910

Dimensiuni

width 16 cm, height 24.5 cm

Descriere

ulei pe lemn, semnat de două ori stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Informații documentare

Opera este reprodusă în "România Ilustrată", anul III, nr. 11, 1928, la pag. 175.

Provenienţă

colecția interbelică Eli Bercovici, președinte al Comunității evreiești în jurul anului 1930.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.