151. Un arlechin [cca. 1974]

Predilecția lui Corneliu Baba pentru figura umană dobândește o dinamică imprevizibilă și spectaculoasă îndeosebi în portrete. Rădăcinile manifestărilor în genul portretisticii ni se dezvăluie încă de timpuriu: la liceu, Corneliu Baba era cunoscut drept ”portretistul orașului”: majoritatea personalităților notabile ale Caransebeșului pozau pentru el. Realizează, treptat, autoportrete, portrete ale apropiaților sau ale unor nume reputate precum: Tonitza, Enescu, Sadoveanu și Arghezi, sau se oprește asupra unor subiecte particulare: regele nebun, țăranii sau arlechinul. Fizionomia, chipul și trăsăturile lăuntrice ale personajelor se remarcă, la Baba, drept un vehicul al psihologiilor umane. Artistul consacră, simbolic, arhetipuri precum arlechinul sau regele nebun și le transpune, de-a lungul carierei sale, într-un lung șir de motive picturale. Pentru Corneliu Baba, noțiunea de realism capătă un sens mult mai larg și se bucură de capacitățile artistului de a-și utiliza imaginația și rezervele fondului psihic. Se îndreaptă, așadar, către figura personajului carnavalesc, desprins din rândurile Commediei dell’Arte. Arlechinul a primit, de-a lungul timpului, un loc central în pictura modernă. I-am urmărit parcursul în operele plastice de la Picasso și până la Tonitza, și îl privim, acum, în postura de ”prieten anonim” al lui Corneliu Baba, așa cum îl prezintă artistul însuși. Arlechinul apare mai curând în ipostaza întrupării unei comedii triste, deghizată în travestiuri colorate. E melancolic și schingiuit de năpaste și decepții, însă îi oferă artistului o gamă variată de interpretări cromatice și de alternanțe compoziționale. Ideea arlechinului nu mai este redusă la un personaj anume, așa cum se întâmplă în cazul altor portrete realizate de artist, ci face referire la o întreagă tipologie. Modelul din opera de față devine, așadar, un compas moral și o meditație asupra condiției umane. Arlechinul lui Baba și-a ieșit de mult din rol și ni se dezvăluie în atmosfera intimă din spatele cortinei, acolo unde își poate exprima în voie sentimentele de ataraxie și alienare. În liniștea dinaintea spectacolului, zâmbetul nu-i mai este necesar, lăsând loc spasmelor ce se transpun în colțurile căzute ale gurii și se dezvoltă apoi într-o întreagă pleiadă de limbaje corporale bine definite. Corneliu Baba surprinde, prin adoptarea acestei teme, ambiguitatea existenței, dimensiunea dramatică și iconografia măștii care atenuează considerabil umanitatea personajelor.

Bibliografie

ȘUȘARĂ, Pavel, ”Corneliu Baba”, Editura Monitorul Oficial, București, 2013.

Dimensiuni

width 30 cm, height 35 cm

Descriere

ulei pe PFL, semnat dreapta jos, cu ocru, "Baba"

Informații documentare

O variantă a lucrării se regăsește în colecția Muzeului Național de Artă, București. Opera este reprodusă în revista ”AnticArt Magazin”, noiembrie-decembrie 2006, la pagina 9.

Datare

cca. 1974

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.