otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
otografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare.
Aplecarea lui Iser către desen avea să fie calitatea care i-a coordonat educația încă de la o vârstă fragedă, pregătindu-se aparent pentru o carieră în arhitectură. De altfel, la insistența familiei și prin mari sacrificii financiare, tânărul avea să ajungă, în 1899, la München, pentru a deveni arhitect. În capitala regală, Iser avea să se depărteze de dorința familiei și, după un stagiu de pregătire în școala particulară a lui Anton Azbé (celebrul impresionist sârb), Iser se înscrie la cursurile Academiei Regale. Între 1901 și 1904, cu mici întreruperi, pictorul se va supune rigorilor academiste instituite de profesori ca Nicolaus Gysis sau Karl Marr. Chiar dacă artistul nu finalizează cursurile Academiei, perioada petrecută în München va fundamenta calitatea primară de desenator, calitate de pe urma căreia Iser va cunoaște faima de îndată ce se întoarce în România și devenea unul dintre cei mai căutați ilustratori și caricaturiști. Cariera lui Iosif Iser se va lansa însă cu adevărat începând cu 1908, an în care românul se mută la Paris, stabilindu-și reședința în Montmartre, pe Rue Tourlaque, în vecinătatea atelierului lui André Derain. Și aici grafica va fi cea care îi va oferi atât stabilitate financiară, cât și o deschidere față de noile valuri ale modernismului european. În timp ce frecventa cursurile Academiei Libere Ranson, Iser publica desene umoristice și satirice ziarelor “Le Témoin” și “Le Rire”, fiind coleg cu Jules Pascin, André Derain, Dunoyer de Segonzac sau Juan Gris. Prietenia cu Derain și Brâncuși avea să intermedieze și contactul artistului nostru cu mișcarea europeană de avangardă, fiind introdus de cei doi în cercul artistic de la Batteau-Levoir. Chiar dacă Iser a cochetat cu Franța aproape toată cariera sa, sejururile și anii petrecuți în Paris au fost mereu alternați de perioade mai mult sau mai puțin lungi, petrecute în România. După ce în 1909 artistul aducea din Franța lucrări ale prietenilor Derain, Forain și Galanis pentru a prezenta publicului bucureștean atmosfera pariziană, Iser avea să rămână până în 1914 în țară, dar evenimentele acelui an îl obligă să părăseasă Parisul din nou, imediat după ce se stabilise pentru o a doua oară în Montmartre. Activitatea sa din timpul războiului va prospera și aici putem aminti prima expoziție importantă de uleiuri la Ateneul Român (1916), dar și conceperea unui ciclu tematic ce îi va coordona întreaga carieră – familia de tătari. De altfel și lucrarea de față face parte din această serie impresionantă, realizată de Iser în special între 1916 și 1924, apogeu al ciclului fiind opera “Familie de Tătari” (Muzeul Național de Artă al României, inv. 207) expusă prima oară în Paris, la Salon d’Automne, în 1921. Era anul în care Iser se întorcea în capitala Franței, relua vechile prietenii cu Derain, Gelais sau Pascin și devenea membru societar al Salonului de Toamnă, unde va expune regulat până la părăsirea definitivă a Parisului, în 1934. Evoluția creației iseriene avea să fie influențată decisiv de perioada petrecută în Franța, atât în ceea ce privește caracterul formal, dar mai ales pitorescul figurativ, pictorul călătorind în sudul Franței (Nice, St. Tropez sau Cassis), în Bretania, dar și în Franța profundă. Va picta cafenelele și parcurile pariziene, plajele din nord de la Saint Malo și Douarnenez, dar și scene de gen conturate de cultura vestică (Pierrot și Columbina, toreadorul, baletista, odalisca). (I.P.)
Bibliografie
Muzeul de Artă al R.S.R., “Expoziția Retrospectivă Iser” (catalog), București, 1983
MIHALACHE, Marin, “Iser”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982
BUSUIOCEANU, Alexandru, “Iser”, Ed. Ramuri, Craiova, 1930
Dimensiuni
width 74 cm, height 58 cm
Descriere
ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, ISER
Datare
1915-1920
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Aplecarea lui Iser către desen avea să fie calitatea care i-a coordonat educația încă de la o vârstă fragedă, pregătindu-se aparent pentru o carieră în arhitectură. De altfel, la insistența familiei și prin mari sacrificii financiare, tânărul avea să ajungă, în 1899, la München, pentru a deveni arhitect. În capitala regală, Iser avea să se depărteze de dorința familiei și, după un stagiu de pregătire în școala particulară a lui Anton Azbé (celebrul impresionist sârb), Iser se înscrie la cursurile Academiei Regale. Între 1901 și 1904, cu mici întreruperi, pictorul se va supune rigorilor academiste instituite de profesori ca Nicolaus Gysis sau Karl Marr. Chiar dacă artistul nu finalizează cursurile Academiei, perioada petrecută în München va fundamenta calitatea primară de desenator, calitate de pe urma căreia Iser va cunoaște faima de îndată ce se întoarce în România și devenea unul dintre cei mai căutați ilustratori și caricaturiști. Cariera lui Iosif Iser se va lansa însă cu adevărat începând cu 1908, an în care românul se mută la Paris, stabilindu-și reședința în Montmartre, pe Rue Tourlaque, în vecinătatea atelierului lui André Derain. Și aici grafica va fi cea care îi va oferi atât stabilitate financiară, cât și o deschidere față de noile valuri ale modernismului european. În timp ce frecventa cursurile Academiei Libere Ranson, Iser publica desene umoristice și satirice ziarelor “Le Témoin” și “Le Rire”, fiind coleg cu Jules Pascin, André Derain, Dunoyer de Segonzac sau Juan Gris. Prietenia cu Derain și Brâncuși avea să intermedieze și contactul artistului nostru cu mișcarea europeană de avangardă, fiind introdus de cei doi în cercul artistic de la Batteau-Levoir. Chiar dacă Iser a cochetat cu Franța aproape toată cariera sa, sejururile și anii petrecuți în Paris au fost mereu alternați de perioade mai mult sau mai puțin lungi, petrecute în România. După ce în 1909 artistul aducea din Franța lucrări ale prietenilor Derain, Forain și Galanis pentru a prezenta publicului bucureștean atmosfera pariziană, Iser avea să rămână până în 1914 în țară, dar evenimentele acelui an îl obligă să părăseasă Parisul din nou, imediat după ce se stabilise pentru o a doua oară în Montmartre. Activitatea sa din timpul războiului va prospera și aici putem aminti prima expoziție importantă de uleiuri la Ateneul Român (1916), dar și conceperea unui ciclu tematic ce îi va coordona întreaga carieră – familia de tătari. De altfel și lucrarea de față face parte din această serie impresionantă, realizată de Iser în special între 1916 și 1924, apogeu al ciclului fiind opera “Familie de Tătari” (Muzeul Național de Artă al României, inv. 207) expusă prima oară în Paris, la Salon d’Automne, în 1921. Era anul în care Iser se întorcea în capitala Franței, relua vechile prietenii cu Derain, Gelais sau Pascin și devenea membru societar al Salonului de Toamnă, unde va expune regulat până la părăsirea definitivă a Parisului, în 1934. Evoluția creației iseriene avea să fie influențată decisiv de perioada petrecută în Franța, atât în ceea ce privește caracterul formal, dar mai ales pitorescul figurativ, pictorul călătorind în sudul Franței (Nice, St. Tropez sau Cassis), în Bretania, dar și în Franța profundă. Va picta cafenelele și parcurile pariziene, plajele din nord de la Saint Malo și Douarnenez, dar și scene de gen conturate de cultura vestică (Pierrot și Columbina, toreadorul, baletista, odalisca). (I.P.)
Informații suplimentare
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
