69. Eleganță (Probabil Carlotta Leria) [1894]

O privire de ansamblu asupra operei lui Nicolae Grigorescu ne dezvăluie entuziasmul său în fața subiectului uman. Vom regăsi nenumărate schițe și picturi în ulei dedicate țărăncuțelor și ciobănașilor, însă nelipsite vor fi și siluetele feminine elegante, plasate în cadre naturale feerice, în colțuri și interioare de atelier. Cataloagele de expoziție și multele monografii și albume dedicate artistului ne divulgă interesul său pentru o anumită familie, ale cărei portrete se succed necontenit îndeosebi într-o anumită perioadă a creației sale. Le regăsim așadar pe surorile Pester Wirth din Iași ocupând cu avânt suprafața pânzelor și cartoanelor sale. Cele patru surori Luiza, Ana Zettina (soția lui Vasile Alexandrescu Urechia), Carlotta și Emilia (căsătorită Dona, mama colecționarului Iosif Dona) vor deveni subiectul central al unora dintre cele mai spectaculoase opere pictate de artistul român. Cercetarea exhaustivă întreprinsă de istoricul de artă Doina Păuleanu a adus în atenție un anumit personaj care apare în mod repetat în opera maestrului. Este vorba, așadar, despre cea supranumită în epocă ”prima-donna assoluta” - Carlotta Leria. Tindem să opinăm că protagonista operei de față ar fi putut fi, astfel, cunoscuta cântăreață de operă. Aceasta ajunge la studii la Paris sub chiar patronajul reginei Elisabeta. Se formează acolo sub îndrumarea Paulinei Viardot, iar mai apoi poposește la Milano, unde are șansa să fie eleva lui Sangiovanni. Se va integra, succesiv, în corpul operelor din Milano, Geneva, Nisa, Londra și va fi chiar soprana curții regale din Viena. Reîntoarcerile sale în țară vor culmina în desăvârșite reprezentații artistice, astfel că reputata cântăreață de operă își va lega indisolubil destinul de izvoarele natale. Voiajele organizate în afara țării, atât în scop educativ-cultural, cât și recreațional, îl vor aduce pe Nicolae Grigorescu mai aproape de temele, motivele și subiectele pe care avea să le preia în opera sa. În perioada 1873-1874, excursia pe meleagurile italiene avea să înlesnească întâlnirea pictorului cu tânăra Carlotta Leria, iar drumurile lor urmau să se încrucișeze adesea și la Paris. Carlotta Leria, una dintre cele patru surori Pester Wirth, ajunge la Paris în anul 1870, unde pe lângă propria sa activitate artistică va desfășura și o prodigioasă activitate pedagogică, în cadrul Institutului doamnei Barral din Rue Vaugirard 96. Perioada bretonă din opera lui Nicolae Grigorescu va cunoaște așadar, și nu de puține ori, chipul și trupul sopranei din Iași. Artistul îi va dedica acestei muze însemnate portrete și îi va strecura silueta grațioasă în numeroase peisaje marine. Poate chiar peisajele marine vor fi cele care vor consacra prezența protagonistei în opera lui Grigorescu, litoralul pontic devenind un motiv frecvent de întâlnire al celor doi. Dragostea lui Grigorescu pentru peisajul marin e identificabilă în special începând cu anul 1876, atunci când se afla deja în Franța, însă pictorul a făcut cunoștință și cu litoralul autohton - Constanța fiind prezentă în arta sa începând cu anul 1881. A existat, așadar, în afara binecunoscutei perioade bretone, și o scurtă etapă locală a peisajului marin în opera artistului. Cei doi vor fi legați, prin urmare, de dragostea pentru natură și îndeosebi de dragostea pentru spațiul maritim. Însă Carlotta apare și în lucrări precum ”Colț de atelier”, lucrare aflată astăzi în colecția Muzeului Național de Artă al României. Colțul de atelier ne dezvăluie silueta elegantă a aceluiași personaj văzut din semiprofil. Identificăm aceeași tânără grațioasă și aceleași detalii compoziționale ce dezvăluie alungirea delicată a gâtului precum în opera de față. Personajul feminin privit din spate se aliniază caracterului misterios care veghează legătura celor doi. Redată din semiprofil, cu părul împletit elegant la spate, muza lui Grigorescu devine reprezentativă din desăvârșita grație sub care se prezintă. Carlotta va fi așadar o apariție delicată, cu un aspect de porțelan redat prin tușele diafane. Remarcabil este contrastul dintre carnația deschisă a muzei și fundalul întunecat, dar și lumina distribuită fin ori contururile subtile care definesc și umplu formele. Privită sub auspiciul datării: 1894, lucrarea ne dezvăluie un posibil ultim vestigiu al relației celor doi. În luna mai a anul 1895, Carlotta îi transmitea lui Grigorescu următoarele cuvinte: ”l’expression de tout ma peine d’avoir manqué le plaisir de vous voir”, invocând apariția unei lecții de canto care a îngrădit întrevederea lor. ”Marea sa iubire” (și totodată o iubire neîmplinită), după cum apreciază criticul și istoricul de artă Doina Păuleanu, Carlotta Leria a marcat existența lui Nicolae Grigorescu într-un mod profund, devenindu-i muză și totodată gând neistovit, motiv pictural și gramatică sedimentată a afecțiunii. Despre soprana cu origini ieșene, Barbu Ștefănescu Delavrancea nota: ”Domnișoara Leria cîntă…sunete dulci, atrăgătoare, pierdute, puternice și pasionate curg necontenit, însuflețite de multa admirație a mulțimei [...] Vocea sa e limpede, sonoră, aurie, mlădioasă: trecînd de la pianissimo la focoso cu o măiestrie neînchiputiă; atacând notele cu siguranță, vocea sa subjugă, nu impune: fură, nu amenință; mîngîie, nu zdrobește; chiar cînd crește, cînd se ridică plină de pasiune, cînd izbește nota supremă, cînd dezleagă situațiunea tragică a scenei, se aseamănă mai mult cu acele furtuni repezi și posomorîte, ce se ivesc mai mult pentru a admira, și cari dispar fără trăsnete și ploaie, dezvăluind din nou seninul de mai nainte…”. A fost de asemenea apreciată ca fiind o foarte bună profesoară de canto de către elevii săi. Ecourile personalității sale s-au făcut astfel auzite nu doar în domeniul muzicii clasice, ci și în pedagogie; iar statutul de muză pictată a apropiat-o de una dintre cele mai reprezentative personalități ale artei românești.

Bibliografie

PĂULEANU, Doina, ”Singularitate și reconstrucție imaginară. Pictori români în Bretania (1876-1940)”, Editura Arcade, București, 2010.

Dimensiuni

width 27 cm, height 41 cm

Descriere

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, ”Grigorescu, (18)94”

Datare

1894

Provenienţă

colecția prof. Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, și a cineastei Ecaterina Oproiu.

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.