61. Vele la Veneția [cca. 1914]

Născut pe meleaguri dunărene, într-un mic orășel portuar, Nicolae Dărăscu va prelua în opera sa atmosfera solară și plenitudinea naturii de care a fost întotdeauna înconjurat. Artistul va dedica, așadar, o serie de lucrări în care surprinde vasele pescărești, casele mici cu grădini bogate, piețele încărcate sau întinderile nesfârșite de albastru. Plecat la studii în străinătate, își va extrage seva creatoare din compozițiile lui Claude Monet, urmând ca mai apoi să descopere și pointilismul. Își transformă astfel dragostea pentru natură într-o pictură însorită și optimistă și preia inserții din impresionism și neoimpresionim într-un elogiu închinat naturii. Pictează statornicia apei, o modelează plastic și redă intensitatea trăirilor cu valențe de simbol. Apa devine, în opera lui Dărăscu, un tertip al călătoriilor și al depărtărilor. De la Saint Tropez și Veneția și până la Balcic ori Tulcea, se va orienta întotdeauna către peisajul arid, în care regăsim aceeași cromatică caldă și culoarea ternă a Dobrogei natale. ”Aș vrea ca după moarte să se spună despre mine: a fost un îndrăzneț navigator și un pictor bun”, avea să declare Nicolae Dărăscu. Artistul va reuși să îmbine ambele pasiuni cu măiestrie, astfel că pe lângă prodigioasa activitate culturală el va obține și brevetul de căpitan de fregată. Nemărginita sa dragoste pentru spațiul acvatic se va întinde, așadar, dincolo de suprafața pânzei. Pe lângă multele tablouri care brăzdau pereții locuinței sale, se afla și o bibliotecă în care erau depozitate multe volume referitoare la navigație și călătorii. Apa va juca, prin urmare, un rol important atât în viața, cât și în opera sa. Regăsim o pictură care abundă în peisaje - un peisaj ”strecurat între un alb și un verde”, după cum aprecia Tudor Arghezi în cronica dedicată primei sale expoziții organizate la Ateneu. În jurul anului 1915, Nicolae Dărăscu a călătorit la Veneția și Chioggia, locații din care a realizat o amplă serie picturală. Veneția, motiv preferat printre pictorii impresioniști, apare de nenumărate ori la Monet, Renoir, Manet sau Boudin; însă lucrările lui Dărăscu din perioada italiană se apropie mai mult de un Pissaro sau un Sisley. Tușele aplicate rapid, suprapuse și divizate ori natura înțeleasă drept expresie simbolică a culorii devin prerogativele care domină întreaga operă realizată de artist în această perioadă. Se va întoarce aici în perioada 1925-1926, iar rezultatul voiajului se va materializa printr-o expoziție în anul 1927, atunci când aduce în atenția publicului nu mai puțin de 45 de lucrări, majoritatea vederi de pe Canal Grande, ori ale Palatului Ducal, ale palatului Dorio, Rio della Salute ori ale palatului Contarini.

Bibliografie

DRĂGUȚ, Vasile, ”Nicolae Dărăscu”, Editura Meridiane, București, 1966. Articolul ”Retrospectiva Nicolae Dărăscu”, Mircea Deac

Dimensiuni

width 44.5 cm, height 36 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu negru, ”Dărăscu”

Datare

cca. 1914

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.