Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
FLOREA, Vasile, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989
„Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972
ulei pe carton, 47 cm, 0 g, 38,5, semnat dreapta jos, cu albastru, G. Petrașcu
E suficientă o simplă privire asupra procesului creator petraşcian, pentru a înţelege că arta acestuia s-a impus de la sine în pictura românească a secolului XX. Viziunea artistică a lui Petraşcu este aceea a unui pictor realist ce transpune senzaţiile oferite de lumea ce îl înconjoară, în imagini de interpretare, din care nu lipseşte acea undă de lirism. Nota gravă şi misterul ce se respiră în contact cu universul lui Petraşcu, cucereşte orice privitor. Universul inspiraţiei lui Petraşcu este redus doar la acele elemente care i-au fost familiare: peisajele sale sunt inspirate din locurile ce au constituit o meta a călătoriilor, portretele aparţin soţiei pictorului şi copiilor acestuia. La acestea se mai adaugă autoportretele, interioarele atelierelor sale, din Târgovişte şi Bucureşti, precum şi numeroase naturi moarte. Această ultimă categorie a temelor abordate de Petraşcu – natura statică – reprezintă apogeul creaţiei artistului în istoria picturii româneşti, în care culoarea îndeplineşte un rol principal pe scara intereselor. Acum, spre deosebire de celelalte tematici, materia picturală are un plus de corpozitate. Culorile, prin tuşele lor, sunt şlefuite până la a sugera materialitatea unei pietre preţioase. Efectul înregistrat de culorile patinate de timp este un alt aspect caracteristic acestui motiv inspiraţional. Predilecţia artistului pentru anumite obiecte cu care şi-a construit compoziţiile sale în naturi statice – flori, cărţi, mere, ulcele, borcan de pensule - au determinat naşterea a numeroase lucrări variante, fără însă ca fiecare dintre acestea să-şi piardă originalitatea în sentiment şi autenticitatea. Compoziţia „Natură statică cu mere şi flori” impresionează prin viziunea statică căreia i se supun elementele reprezentate. Spre deosebire de clasicii picturii noastre – Grigorescu, Andreescu, Luchian – ale căror flori sunt vii şi freamătă, florile lui Petraşcu nu trăiesc, împrumutând aspectul smalţului vaselor de pământ în care au fost puse. Transfigurate, florile lui Petraşcu nu contrazic cu nimic termenul tematicii căreia le aparţin; mai mult decât atât, am putea spune că denumirea de „natură moartă” la Petraşcu este mai plină de motivaţie ca la oricare alt artist al genului. „Naturile moarte au în pictorul Pătraşcu unul dintre cei mai desăvârşiţi creatori – vom pomeni merele bogate în culoare, legătura cărţilor vechi, pistoalele turceşti şi fazanii, opere care vor fi preţioase cândva şi vor face faima colecţionarilor în vremuri luminate.” (Adrian Maniu, „Expoziţia G. Petraşcu”, în „Rampa”, 7 aprilie 1928, apud Vasile Florea, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989, p. 130). (M.N.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
