Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
Catalogul Retrospectivei „Lucian Grigorescu”, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, 1994
OPREA, Petre, „Lucian Grigorescu”, Muzeul de Artă al R.S.R., Bucureşti, 1967
CÂRNECI, Magda, „Lucian Grigorescu”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989
POPA, Victor Ion, „Cronica artistică: Ultimele expoziţii”, în „Sburătorul Literar”, 19 noiembrie 1921
ulei pe carton, 39 x 38 cm, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, L. Grigorescu, (19)21; localizat pe verso, Case via Ripetta (Roma)
Este bine cunoscut faptul că, până către anii 1930, impresionismul şi-a pus amprenta asupra majorităţii pictorilor români, mai ales în anii lor de formaţie şi apoi de debut. Perioada de impresionism „de tinereţe” reprezenta de fapt pentru fiecare artist, calea liberei exprimări prin îndepărtarea de lecţia academică, o reîmprospătare a spiritului dar şi a paletei şi pătrunderea în spaţiul artistic românesc, unde impresionismul era părăsit pentru noi sinteze stilistice personale. Asemenea colegilor săi de breaslă, Lucian Grigorescu va conserva şi el în propria evoluţie etapa impresionismului, pe care o va resimţi ca pe o ieşire - sub cerul liber, în mijlocul naturii, sub modificările produse de lumina soarelui - din atmosfera închisă a atelierului. În cromatica întunecată a picturii tradiţionale intervine, odată cu impresionismul, acea lumină în paletă, tonurile se intensifică, divizate în culori de tip complementar, tuşa se fragmentează, redând senzaţia imediată sub efectul schimbărilor din natură. Perioada de formare la „Academia liberă de arte plastice” este şi perioada în care tânărul artist oscilează între un stil realist, uşor impresionist, în care regăsim unele libertăţi de pensulaţie – amintind de persoana profesorului Jean Al. Steriadi – şi un stil sistematic impresionist, atingând uneori pointillismul – lăsând să se întrevadă contactul trecător cu pictura lui Dărăscu. Sfârşitul anilor ’20, odată cu admiterea sa la Insitutul Superior de Arte Plastice, îl găseşte pe Lucian Grigorescu la Roma, într-o călătorie pe care o va săvârşi alături de soţia sa şi care va dura trei ani. Mediul artistic italian, într-un moment de căutări ale avangardei futuriste, nu avea să-şi pună amprenta asupra manierei artistului, chiar dacă reţine şi apreciază câteva nume sonore pentru arta italienească: Giorgio de Chirico, Carlo Carra, Gino Severini. Din această perioadă datează câteva studii romane, pe care presa românească a vremii le-a apreciat pentru stilul realist, claritatea compoziţiei bazate pe justa construcţie a volumelor introduse cu multă măiestrie într-un cadru veridic. Lucrarea „Case din via Ripetta”, datată 1921, reprezintă una dintre imaginile tipice romane: casele ce păstrează suprapunerile medievale, ferestrele cu obloane verzi, larg deschise, cerul limpede al unei zile călduroase de toamnă, construiesc atmosfera specifică a unui cartier popular din centrul istoric al Romei, pe strada Ripetta, care şi astăzi mai adună numeroşi artişti ce frecventeză cursurile Academiei de Arte Frumoase. Apare evidentă în această operă tendinţa artistului către studiul academic sistematic, o reîntoarcere la reprezentarea tradiţională a motivului inspiraţional, fapt specific de altfel întregului ciclu de studii romane. Lucrarea intitulată „Peisaj cu pod” localizată şi datată „Roma 1921”, conservată la Muzeul Naţional de Artă al României, trădează însuşirea lecţiei clasice de construcție a compoziţiei, iar ecourile impresionismului sunt puţin vizibile, regăsindu-se doar în tonurile verzui ale umbrelor. „(...)Lucian Grigorescu expune câteva bucăţi de pictură serioasă şi cinstită, nedesminţând făgăduielile făcute în anii trecuţi. Ba mai mult, e în vădit progres faţă de ultima sa expoziţie, e scuturat de influenţa şcolii care, până acum, se resimţea, şi e ajuns sub o formă personală – pare-se – în lucrări pline de aer şi de atmosferă justă. Un talent cumpănit şi o sensibilitate coloristică de cel mai mare preţ, iată două însuşiri care deschid tânărului expozant un drum frumos în pictură.” (Victor Ion Popa, „Cronica artistică: Ultimele expoziţii”, în „Sburătorul Literar”, 19 nov. 1921) (M.N.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
