Bibliografie

CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, „Expoziția de pictură G. Petrașcu” [catalog], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 Florea, Vasile, “Gheorghe Petraşcu”, Meridiane, Bucureşti, 1989 Oprescu, George, „Gheorghe Petraşcu”, Meridiane, Bucureşti, 1963 Juvara-Minea, Ruxandra, „Participarea României la Bienala de la Veneţia”, Vremea, Bucureşti, 2000

ulei pe pânză, 38 x 46 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, G. Petrașcu, (1)924

Informații documentare

Opera este reprodusă în monografia "Gheorghe Petrașcu", Ionel Jianu, Fundația Regală Regele Mihai I, București, 1945 la planșa 11, sub titlul "Curte venețiană". Opera este reprodusă în monografia "Gheorghe Petrașcu", K.H.Zambaccian, Cartea Românească, București, 1945 la planșa XX. Opera este menționată în catalogul expoziției "Gheorghe Petrașcu", Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 la cat. 75, pag. 65.

Note

Etichetă de participare în expoziția "Valori artistice reprezentative din colecții bucureștene", Muzeul Național de Artă al României, București, 2002. Etichetă de participare în expoziția "Peisajul în pictura românească", București, 2002.

Provenienţă

perioada interbelică, colecția K.H. Zambaccian.

Între anii 1924 și 1934, artistul dedică mai multe pânze curților interioare ale palatelor și mânăstirilor venețiene, fiind un subiect mai apropiat de sensibilitatea pictorului. Tema fiind una recursivă, găsim opere similare în colecția dr. Aurel Siligeanu („Curte de mânăstire la Veneția”, 1928; „Intrarea de la Palatul Ca D’oro.Veneția”, 1928) și în colecția av. Hurmuz Aznavorian („Spre Palatul Molibieri Veneția”, 1934), de asemenea, unul dintre cei mai consistenți contribuitori ai artei interbelice românești, influentul Krikor Zambaccian, achiziționează mai multe pânze semnate Petrașcu, printre care și cea de față. În cadrul acestei colecții, Petrașcu a fost învecinat cu Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Teodor Pallady, ș.a. Petrașcu preferă să abordeze şi în această operă un subiect peren, ziduri, materialitate, un peisaj perfect static în fapt. Datorită lipsei acvaticului caracteristic, care a impulsionat pensulele atâtor artiști, imaginea este greu de identificat drept venețiană, însă plasticitatea amintește instinctiv de anii petrecuți de artist în pitorescul oraș italian. Venețiile lui Petrașcu nu sunt rupte dintr-un basm, nu plutesc, sunt reale, materiale, chiar greoaie și severe. Încremenirea este compusă din tonuri neutre, din lipsa personajelor sau a oricărei urme de mișcare, lumina fiind singurul element activ din compoziție. Cerul senin, de un albastru tipic pânzelor din perioada anilor ’20, transmite senzația unei zile toride de vară, în care umbra este o adevărată binecuvântare. Prin folosirea a două perspective foarte apropiate reușește să atribuie subiectului monumentalitate într-o lucrare de dimensiuni mici: una puțin de sus, pentru a atrage privitorul în tablou, iar alta de jos, astfel încât să redea senzația de înălțime a clădirii, dar mai ales efectul de profunzime. În anul în care Petraşcu picta această Veneţie, 1924, România participa pentru a doua oară la Bienala de la Veneția (1907 pentru prima dată, iar următoarea abia în 1938). Expuneau atunci 27 de pictori, iar Petrașcu era prezent cu cele mai multe lucrări, 10 la număr, fiind totodată singurul artist în viață care beneficia de un panou individual în cadrul expoziţiei. (H.T.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.