135. Fetiță cu batic înflorat [cca.1925]

În desfăşurarea ei, pictura lui Tonitza cuprinde o etapă tematică dedicată studiului de portrete şi expresivităţii acestora, prin intermediul cărora artistul a reușit să reflecte o profundă înclinaţie către psihologie şi analiză. Perioadei sale de maturitate artistică (1922-1930) îi corespunde şi opera „Omul unei lumi noi”, în care Tonitza zugrăveşte portretul scriitorului şi prietenului său, Gala Galaction, evidenţiind dramatismul, dar şi suferinţa în conturarea omului ca reprezentare a unei idei, a unei atitudini. Liniile drepte și trăsăturile angulare ale chipului exprimă suferinţa personajului, dar şi fermitatea propriilor convingeri. Expresivitatea figurilor, ce poartă adâncită gravitatea unui mister nedesluşit până atunci, s-a materializat în interesante execuţii ale operelor: „Jidovul rătăcitor”, „În ospiciu”, „În urma convoiului”, „Pe verandă” sau a studiilor pentru „Orfanii”, „Spleen”, nelipsite de pe simezele manifestărilor artistice ale momentului. Aceeaşi abordare a portretului, pe care se citeşte tristeţea ori suferinţa, o vom regăsi şi în opera „Fetiţă cu batic înflorat” care readuce în discuţie, atât din punct de vedere compoziţional, cât şi al viziunii artistice, opera „Îndurerata”, unul dintre cele patru studii al ciclului „Orfanii” - titlu dat de Tonitza grupului de opere expuse în cadrul primei manifestări artistice (7 martie 1926) a „Grupului celor 4”, din care făcea parte şi el. Tema copilului înlăcrimat devine tot mai frecventă în creaţia lui Tonitza mai ales în perioada postbelică, de când datează o serie de desene de grafică militantă, publicate în periodicele epocii. Aceste lucrări reflectă pe de o parte, personala îngrijorare a artistului într-un moment de mari contradicţii şi tulburări politice, iar pe de alta, tristeţea şi resemnarea în faţa ameninţărilor. Între grafica militantă şi pictura de şevalet practicate de Tonitza, nu există nicio fisură, acestea susţinându-se într-o reciprocitate firească. Lumea celor umili, universul copiilor zgribuliţi sau a adolescenţilor deziluzionaţi se regăsesc deopotrivă în desenele şi în picturile artistului. Opera „Fetiţă cu batic înflorat”, un ulei pe carton, impresionează prin contrapunerea coloritului viu, smălţat (ce trădează admiraţia artistului pentru tradiţia ceramicii româneşti şi icoanele pe sticlă) ideii de evidentă suferinţă, concentrată în imaginea ochilor închişi, care se poate citi pe chipul fetiţei. Prezenţa florii stilizate pe fondul lucrării poate fi interpretată drept o încercare subtilă a lui Tonitza de integrare a unor elemente simboliste, ce se întrepătrund în mod reuşit cu cele de natură expresionistă. (M.N.)

Bibliografie

BREZIANU, Barbu,”Nicolae Tonitza”, Ed. Arta Grafică, București, 1967 BREZIANU, Barbu, “Nicolae Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed. Sport-Turism, București, 1984 COMARNESCU, Petru,”N.N. Tonitza”, Ed. Tineretului, București, 1962

Dimensiuni

custom 41,5

Descriere

ulei pe carton, semnat dreapta sus, cu brun, Tonitza

Informații documentare

Proveniență: importantă colecţie privată, Franţa.

Datare

cca.1925

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.