135. Pe canapea [prima jumătate a anilor '30]

Sfârșitul secolului al XIX-lea îl va găsi pe Theodor Pallady în mijlocul freneziei pariziene, acolo unde va reveni adesea de-a lungul vieții. Inspirat de peisajele și locuitorii de la malul Senei, artistul va dedica mai multe lucrări subiectului. Se va opri adesea asupra unui orizont profund subiectiv, în care predomină personajele și peisajele cele mai dragi artistului. Theodor Pallady va cunoaște protipendada franceză și va studia alături de Matisse, Marquet sau Rouault sub îndrumarea lui Gustave Moreau. Grupul la care aderă se plasează hotărât împotriva academismului, naturalismului și a impresionismului. În 1920 se afirmă printr-o expoziție personală la Paris, expoziție care îl va consacra în rândul criticii vremii. În atmosfera intimistă a interioarelor, Pallady a cuprins întreaga esență a personajului feminin, devenit, în opera sa, muză și laitmotiv. Pictează adesea nuduri, însă excelează și în portrete. Surprinde modelul feminin așezat pe fotoliu, întins pe pat sau pe divan, dar îl preocupă și orânduirea calculată a obiectelor anorganice, pe care le grupează echilibrat, și care iau adesea forma unei măsuțe de cafea, a unui birou, a unui ziar sau a unei cărți. Parcursul fluid al liniei, armoniile și ritmurile cromatice nu sunt alese întâmplător. Artistul atribuie o privire meditativă asupra scenelor de interior și readuce constant în prim-planul pânzei personajul feminin, sub diferite variații. Pallady realizează o veritabilă poezie a interioarelor și atribuie muzelor sale o simbolistică hieratică. Individualizarea protagonistelor se petrece mai cu seamă în portrete. În opera de față, inclusă fără doar și poate în galeria de portrete franțuzești a anilor ’30, protagonista apare așezată pe canapea, îmbrăcată elegant, coafată după moda vremii. Misterul trupului feminin, elucidat de atâtea ori în lucrările dedicate nudului, este încifrat, de această dată, în veșmintele lungi, care acoperă în întregime brațele și membrele inferioare. Figura umană apare așadar drept pretext pentru linie și culoare. Artistul nu caută să redea cu detalii fotografice modelele care îi pozează, ci tinde să surprindă atmosfera și esența psihologiei personajului prin artificii cromatice, refractări ale luminii și unduirea liniei. Cromatica difuză, desprinsă de realitate, rafinează pigmentul și se raliază constituirii unui spațiu intim, în care formele pline de eleganță ale muzei converg dincolo de dimensiunea profană propusă de nuduri, către sacralitate.

Bibliografie

BLAZIAN, H., ”Pallady”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957. ȘORBAN, Raoul, ”Theodor Pallady”, Editura Meridiane, București, 1975.

Dimensiuni

width 51 cm, height 65.5 cm

Descriere

ulei pe carton, semnat și datat lateral stânga, cu negru, ”TP”

Datare

prima jumătate a anilor '30

Informații suplimentare

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.